"Cântăreaţa cheală": 60 de ani, 18.000 de reprezentații şi un şarm continuu! "Eugen Ionescu n-ar fi ajuns să inventeze teatrul absurdului dacă nu s-ar fi născut în România"

"Cântăreaţa cheală": 60 de ani, 18.000 de reprezentații şi un şarm continuu! "Eugen Ionescu n-ar fi ajuns să inventeze teatrul absurdului dacă nu s-ar fi născut în România"

Pe data de 16 februarie s-au împlinit 60 de ani de cînd la Théâtre de la Huchette de la Paris se joacă fără întrerupere piesa "Cântăreaţa cheală" de Eugen Ionescu. 18 000 de reprezentanţii au fost repertoriate între timp – un record absolut de continuitate a unui spectacol în istoria mondială a teatrului, anunță RFI într-o corespondență din capitala Franței semnată de dramaturgul Matei Vișniec.

"Am o amintire foarte vie a momentului cînd am descoperit eu acest loc magic din cartierul latin, teatrul numit "La Huchette" aflat pe Rue de la Huchette, la doi paşi de catedrala Notre-Dame şi de fîntîna Saint-Michel. La sfîrşitul lui septembrie 1987, abia ajuns la Paris, m-am dus imediat să văd "Cântăreaţa cheală", fascinat cum eram de faima piesei şi a lui Eugen Ionescu", povestește Vișniec.

După ce la lansarea din 1950, la Théâtre des Noctambules, "Cântăreaţa cheală" a fost un eşec total, piesa a fost remomtată cu succes în 1957 adunând până în prezent două milioane cinci sute de mii de spectatori și 200 de actori care au abordat respectivele roluri în ultimii 60 de ani.

"Cântăreaţa cheală" face parte din peisajul cultural parizian şi mulţi turişti vin să vadă acest spectacol "de muzeu" considerat ca făcînd parte din patrimoniul cultural al capitalei franceze, la fel ca Turnul Eiffel, Muzeul Luvru sau Catedrala Notre-Dame, mai precizează dramaturgul Matei Vișniec.

"Personal cred însă că Eugen Ionescu n-ar fi ajuns să inventeze teatrul absurdului dacă nu s-ar fi născut în România, dacă n-ar fi asimilat o anumită experienţă românească şi dacă nu s-ar fi delectat cu Caragiale. Există, la Caragiale, o dimensiune absurdă a limbajului pe care Ionescu a preluat-o, conştient sau nu, şi a sublimat-o apoi în limba franceză. ", concluzionează Vișniec.