Editorial The Independent: Într-o lume fără frontiere, zilele în care putem să fim siguri acasă ar putea fi demult disparute

Într-un editorial pentru The Independent, Robert Fisk oferă o altă perspectivă asupra relației dintre Occident și Orientul Mijlociu.
Prima oară când Statul Islamic (SI) a postat un video pe internet, în 2014, acesta nu era de cea mai bună calitate, așa cum sunt acum: montaj de calitate, muzică pe fundal și propagandă militară. Acesta era un video simplu, filmat cu o cameră mică, în care un buldozer împingea un dig de nisip. Acest dig era granița dintre Iraq și Siria. În timp ce utilajul distrugea această graniță, în cadru a apărut o foaie pe care era scris „Sfârșitul acordului Sykes-Picot”.

Pentru cele mai multe persoane din țările arabe și din Orientul Mijlociu, „Acordul Sykes-Picot” este un acord jignitor , făcut în Primul Război Mondial de către britanicul Mark Sykes și francezul Francois Georges-Picot. Cei doi au dorit colonizarea nordului Africii și au împărțit în secret țările din zonă: Siria, Muntele Lebanon și Iraq reveneau Franței, iar Palestina, Transiordania (fost teritoriu care a aparținut Imperiului Otoman) și restul Irakului reveneau Marii Britanii.

Prin acest acord, fostele guverne care existau în aceste regiuni au fost destrămate, iar zonele au fost împarțite, deparând triburile, familiile și oamenii.

Din cauza ușurinței prin care puteau fi capturate aceste granițe fictive, luptătorii jihadiști au cucerit foarte ușor mari teritorii, anterior colonizate de către britanici și de către francezi.

Din anul 1922, de când au început ca britanicii și francezii să aibă o influență asupra acestor zone, dictatorii sau generalii care au fost puși în fruntea acelor state au destrămat încrederea triburile prin guverne corupte, polițiști zeloși, presă minconoasă sau prin intermediul alegerilor falsificate.

Din cauza suprimării populației, pentru arabi, democrația nu înseamnă libertate de vorbire și libertate pentru a-și alege liderul. Pentru aceștia, libertatea promisă de către cei care luptă împotriva jihadiștilor nu înseamnă decât o continuare a susținerii dictatorilor care au asuprit populația până acum.

 Odată cu revoluția tehnologică, populația din Orientul mijlociu s-a trezit dintr-un somn profund. Aceștia au devenit conștienți de faptul că guvernele care îi conduceau erau corupte, și au refuzat să mai fie conduși de acestea. Așa că au făcut revoluții care au dus la moartea a sute de mii de persoane, dar și distrugerea totală a unor orașe care, ulterior erau printre cele mai productive.

 SI a profitat de situațiile din cele mai multe țări din Africa și din orientul Mijlociu și și-a format o grupare care a putut să călătorească liber, nemaifiind granițe, a putut să facă trafic cu arme și a și-a impus voința prin atacuri sângeroase.

Unul dintre primele atacuri grave a avut loc în 2002, în Tunisia, acolo unde jihadiștii au atacat o sinagogă, omorând 19 persoane. Dar atunci, forțele de securitate puteau menține o oarecare ordine. Odată cu destrămarea guvernelor, armatele au fost lăsate fără bani, nemaiputând apăra nici măcar frontierele Tunisiei.

 Din cauza conflictelor care au măcinat zonele arabe, milioane de oameni și-au părăsească casele în  încercarea de a fugi din calea războiului. Mulți dintre aceștia s-au îndreptat către Europa, și au descoperit că granițele Uniunii Europene (și numai) pot fi traversate la fel de ușor precum granițele din locurile din care au plecat.

 Potrivit unui jurnalist de la Independent, Libia, Siria și Irak nu bombardate de mult timp de avioane. Arabia Saudită a bombardat Irak, Siria și Yemen, Iordania a bombardat Siria, Emiratele Arabe au bombardat Yemes și Franța a bombardat Siria. Și orice alt loc din regiune în care se presupune că luptători ai SI s-ar afla.

 Din cauza războiului din aceste regiuni, cei care au plecat de acolo nu vor să se mai întoarcă niciodată. Aceștia își riscă viața în călătoria către statele europene, dar nu le pasă de aceste lucruri. Ei vor doar să scape de război.

Cei din grupările teroriste au înțeles aceste lucruri, iar acum le folosesc pentru a-și trimite luptătorii în unele țări din Europa, pentru a se răzbuna pe cei care, în privința lor, le-au bombardat orașele și le-au distrus țările.

Luptătorii jihadiști din cadrul Statului Islamic au reușit să bage frica in toată lumea, prin declarațiile lor și prin atentatele din Europa și Africa.

Mereu declarăm că suntem în război, ni se spune să acționăm fără milă, ni se spune că invadăm teritoriul ”lor” pentru a-i împiedica pe ei să invadeze teritoriul nostru.  Dar au apus vremurile în care ne puteam aventura în exterior așteptându-ne să fie totul în siguranță acasă. New York, Washington, Madrid, Paris – toate ne spun același lucru.

Poate dacă am vorbi mai mult despre justiție – pedepsirea în justiție a criminalilor, condamnarea, închiderea lor – am fi mai în siguranță pe continent, ar fi justiție nu doar pentru noi sau pentru inamicii noștri, dar și pentru oamenii din Orientul Mijlociu care au suferit în acest ultim secol din cauza dictaturilor și instituțiilor pe care le-am creat pentru ei și care au ajutat Statul Islamic să prospere.