Cercetătorii au descoperit cum a apărut, de fapt,  populația Europei după căderea Imperiului Roman

În urma unui studiu genomic s-a descoperit că prăbușirea Imperiului Roman nu a fost cauzată de invazii violente, ci de o integrare pașnică a micilor grupuri de migranți.

Ce spun datele genetice despre amestecul populațiilor în urma unui studiu

Cercetarea publicată în revista Nature a analizat rămășițele a peste 250 de persoane din morminte medievale timpurii.

Datele arată că, imediat după anul 476 d.Hr., restricțiile de căsătorie din epoca imperială au dispărut, permițând o amestecare rapidă între romani și localnici.

Această fuziune a dus la apariția unei noi societăți, contrazicând teoria unei invazii brutale care ar fi măturat vechiul imperiu.

„Corelaţia temporală dintre căderea Imperiului Roman de Apus în Italia şi schimbarea genetică pe care o detectăm în sudul Germaniei este remarcabil de precisă. Acest model contrazice în mod direct naraţiunea tradiţională a unei ‘invazii barbare în masă’ care a urmat prăbuşirii Romei”, a declarat antropologul Joachim Burger.

Cum s-a produs migrația reală a popoarelor

Analiza ADN-ului a demonstrat că nord-europenii se mutaseră deja în teritoriile romane în grupuri mici, bazate pe rudenie, cu mult timp înainte de colapsul oficial.

Aceștia lucrau adesea ca zilieri agricoli și trăiau separat de cetățenii romani până când structurile statale s-au dezintegrat. Integrarea lor nu a fost un asalt militar, ci un proces social lent și pașnic care a transformat demografia regiunii.

„Cimitirele cu morminte aliniate erau o practică funerară medievală timpurie, recent apărută, în care indivizii erau îngropaţi în rânduri, adeseori conţinând obiecte funerare precum haine, bijuterii şi arme. Aceste cimitire se întindeau de-a lungul fostei frontiere romane”, a precizat Jens Blöcher.

Ce stil de viață au adoptat noile comunități

Cercetătorii au observat că, deși imperiul s-a prăbușit, normele creștine de viață au rămas extrem de puternice.

Familiile erau monogame, se evitau strict căsătoriile între rudele apropiate, iar societatea a devenit mult mai diversă din punct de vedere genetic. Această stabilitate a permis supraviețuirea culturii europene și a dus la profilul genetic pe care îl observăm astăzi în Europa Centrală.

„Toate aceste trăsături reflectă normele creştine din Antichitatea târzie. Un nou profil genetic apare în jurul secolului al VII-lea, unul care seamănă foarte mult cu profilul genetic pe care îl observăm astăzi în Europa Centrală”, a declarat Joachim Burger pentru Reuters.