O serie de articole despre relațiile dintre bunici și nepoți, generații atât de diferite, sunt publicat periodic în The Guardian. Una dintre discuții este între Alecandra Jones, o tânără româncă stabilită în Marea Britanie, și bunica ei din Bistrița, Elizabeta Moldovan.
Alexandra a ajuns în Marea Britanie în 1993, la vârsta de 6 ani, împreună cu mama și tatăl vitreg. Acum are 25 de ani, e angajată și în curând se va muta cu chirie, împreună cu iubitul său și alți tineri.
De când a plecat din România, tânăra s-a întors periodic la bunici. În articolul publicat în cotidianul britanic, ea povestește despre viața din România, cu accent pe viața de dinainte de ’89 a bunicilor săi.
Alexandra relatează întâmplări din viața acestora din timpul războiului. Despre cum a supraviețuit bunica o lună în pădure, de teama soldaților.
În numai jumătate de secol, lumea s-a schimbat definitiv, afirmă Alexandra. Experiențele bunicilor mei îmi par imaginabile. Probabil că și experiențele mele li se par lor tot la fel, mai spune ea.
De altfel, bunica o întreabă de fiecare dată când se întâlnesc dacă și-a găsit alesul. Bătrâna atrage atenția că nu numai banii contează în viață. Contează să ai alături pe cineva cu care să treci prin "apă și foc". "De aceea, trebuie să te măriți. Când te măriți? L-ai lăsat pe prietenul tău să aștepte suficient", spune bunica.
Dar pentru tinerii din ziua de azi altele sunt prioritățile. Vacanțele, ieșirile cu prietenii, shoppingul iau locul ideii de măritiș și așsezat la casa ta.
Dar e clar că are dreptate bunica, recunoaște tânăra. La fel de clar e însă faptul că timpurile s-au schimbat. Și atunci când bunicii vin dintr-o țară, iar nepoții din alta, punctele comune sunt cu atât mai puține. Dar o discuție cu bunica va fi mereu o lecție de viață, conchide ea.