După ce a prăbușit economia turcă și a sărăcit o clasă de mijloc pe care el însuși o îmbogățise, președintele Recep Tayyip Erdogan își atrage acum țara într-un război inutil și manipulează instanțele împotriva rivalilor săi, susține Politico.
Potrivit publicației, este vorba despre un efort nemilos al lui Erdogan de a se agăța de putere în 2023 – centenarul Republicii Turce.
Alegerile prezidențiale din Turcia, care sunt programate pentru data de 23 iunie, sunt fără îndoială cel mai important – deși în niciun caz cel mai corect – vot din lume în acest an, susține Politico, care spune că scrutinul va determina dacă această națiune de 85 de milioane de cetățeni, aflată la răscrucea dintre Europa, Asia și Orientul Mijlociu, va continua să se precipite pe drumul spre a deveni o putere autoritară, expansionistă, sau va alege o cale mai liberală, mai pluralistă.
Pentru prima oară după 2002, de când a venit la putere a Partidului pentru Justiție și Dezvoltare (AKP), formațiune consevatoare, cu tentă islamistă, există o perspectivă reală de schimbare politică. Rata anuală a inflației este la peste 80%, lira turcă a scăzut în raport cu dolarul, iar popularitatea guvernului a scăzut și ea pe măsură ce dificultățile economice s-au întețit.
Conform sondajelor, Erdogan, care a guvernat cu o mână tot mai autocratică după ce a amendat constituția turcă pentru a crea un sistem prezidențial pe măsură, are probleme politice serioase, AKP bucurându-se de o susținere de doar 30%.
Răspunsul său, spune Politico, a fost caracteristic de brutal pe frontul intern și pe cel internațional deopotrivă.
În ciuda opoziției manifestate de Washington și Moscova, Erdogan și-a vehiculat intenția de a trimite tancuri în Siria, căutând să alunge milițiile kurde care au fost aliate cu Occidentul în lupta împotriva Statului Islamic, dar cărora Ankara le impută legături cu gherilele Partidului Muncitoresc din Kurdistan. Liderul turc pare hotărât să finalizeze o zonă de buffer pe cealaltă parte a frontierei din sudul Turciei.
Între timp, președintele turc amenință și că va lovi Grecia, stat aliat din NATO, în contextul disputei cu privire la forarea de gaze, Cipru și presupusa „militarizare” a insulelor grecești din Marea Egee – deși costul politic și economic internațional unei acțiuni de acest gen o face extrem de improbabilă.
Cât despre situația din plan intern, potrivit Politico, Erdogan a folosit un sistem de justiție – nu tocmai recunoscut pentru independența sa – în încercarea de a-i scoate din cursă pe cei mai puternici potențiali adversari.
Primarul din Istanbul, Ekrem Imamoglu (CHP), care ar putea să devină candidatul opoziției la alegerile prezidențiale, a fost condamnat la peste 2 ani de închisoare și s-a interzis să mai dețină funcții publice, deoarece „a insultat funcțonari publici”. Decizia nu este definitivă.