Odată ce armata lui Putin a invadat Ucraine, sute de mii de oameni, majoritatea femei și copii, au fost nevoiți să plece în alte țări. Mulți dintre ei au trecut frontiera în Republica Moldova, unde și-au găsit liniștea interioară.
Ucrainenii locuiesc și în prezent în diferite centre de plasament temporar pentru refugiați. Lilia Stanevici, din Bilhorod-Dnistrovskîi, regiunea Odesa, locuiește de 10 luni la un centru de plasament din comuna Sărata Galbenă, raionul Hâncești. Jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au aflat povestea ucrainencei.
„Am fugit de război. Nu știam cum va fi, dar Dumnezeu pe toate le-a organizat, ne-a ajutat să ne aranjăm, ne-a blagoslovit. Am venit pe data de 26 februarie, practic la începutul războiului. La început, gândeam că, în curând, totul se va termina și vom reveni acasă.
Dar, din moment ce războiul încă mai continuă, pentru că avem copil, ne este frică și nu plecăm. Așteptăm, poate va da Dumnezeu, se vor schimba lucrurile spre bine și ne vom întoarce acasă”, ne spune Lilia, care încă are puterea să-și păstreze optimismul și zâmbetul pe buze.
Pentru a-și ajuta semenii, dar și pentru a avea o ocupație care s-o ajute să treacă mai ușor peste necazurile provocate de război, Lilia a decis să se angajeze la compania care prepară mâncarea pentru refugiații cazați la Sărata Galbenă.
„Venim la serviciu la ora 6:30, gătim micul dejun, îl repartizăm. Pe urmă gătim, în paralel, prânzul, apoi cina. Pe la 18:30 mergem acasă. Cina este la ora 18:00, o repartizăm, apoi curățim și mergem acasă. Pentru mine este foarte important faptul că pot să servesc oamenii noștri care au fugit de război, că putem fi utili și, slavă Domnului, pentru că așa îmi este mai ușor pe suflet. Pentru că sunt permanent ocupată, e mai simplu să trăiesc ceea ce se întâmplă, să nu mă adâncesc în aceste evenimente, să nu mă axez pe asta și să ne continuăm viața”, mărturisește femeia.
Încadrarea Liliei în câmpul muncii a fost benefică nu doar pentru ea, ci și pentru angajator, care se confruntă, în această perioadă, cu o criză de personal.
„După ce mai mulți refugiați au plecat în Europa, în America, ea a hotărât să rămână în Moldova. A dorit și un post de muncă, să se ocupe cu ceva, și s-a apropiat de mine. Chiar m-a bucurat, pentru că în ziua de azi avem probleme cu lucrătorii.
Și la oraș e o problemă, dar în sat cu atât mai mult. M-a bucurat că ea a avut această dorință și am angajat-o în calitate de bucătăreasă. Lucrează foarte bine, e responsabilă.
E un post de lucru care chiar necesită responsabilitate în primul rând și chiar am încredere în ea”, spune Ludmila Culeac, administratoarea firmei care pregătește mâncarea, citată de zdg.