S-400 cel mai bun sistem antiaerian? Tactici rusești de manipulare la televiziunea turcă

Mihai Bârsan și Radu Cupcea ne oferă o interesantă analiză a modului cum Turcia deformează cu bună intenție implicațiile politice ale achiziției sistemului S400.

În data de 12 septembrie 2017, pagina televiziunii turcetrtworld.compublica știrea despre prima tranșă plătită de Turcia pentru noul sistem defensiv de rachete sol aer S400 produs de ruși. La prima vedere, articolul relatează obiectiv evenimentul și trece cititorul prin toate etapele negocierilor. În realitate lucrurile nu stau deloc așa, potrivit articolului de pe larics al celor doi cercătători Mihai Bârsan și Radu Cupcea.

Articolul conține un videoclip care ar trebui să relateze la fel de obiectiv evenimentul. În schimb, acesta pornește de la amenințările din Orientul Mijlociu (Conflictul din Siria, atacurile teroriste de pe teritoriul Turciei) și apoi continuă cu neînțelegerile avute de Ankara cu statele membre NATO. Cu toate acestea se alunecă ușor în manipulare nu chiar subtilă.

Prezentatoarea transmite un mesaj clar: „Rusia oferă ceva ce membrii NATO nu vor să ofere.” Întrebarea este pusă apoi retoric: „Considerând apoi situația din regiune care parte are un caz[ofertă]mai bun?”.

Turcia a încercat să își rezolve adeseori vulnerabilitățile ce pot surveni pe cale aeriană. Însă așa cum declara președintele Recep Tayyip Erdogan, ofertele au fost foarte scumpe din partea aliaților NATO. În acest caz, la începutul anului au fost începute negocierile cu Rusia pentru achiziționarea sistemului S400.

NATO aparent nu a reacționat deloc în acest caz, ci doar cu unele critici la adresa acestei decizii. Turcia dorea să primească atât echipamente care să intre în funcțiune imediat, dar și să obțină în timp un transfer tehnologic din partea producătorilor. Tot în timp costurile de mentenanță sunt mult mai mici, pot începe chiar ei o linie de producție și chiar să dezvolte sisteme mai performante.

În fața încheierii contractului cu Rusia, Erdogan a declarat că Turcia a trebuit să își vadă interesele și să se facă acest pas pentru a asigura siguranța populației. Alt stat precum Grecia deține un model mai vechi S300 care a fost cumpărat și, în acest caz, NATO nu a avut niciun cuvânt de spus despre achiziție.

Autorii reușesc să demonteze strategia manipulativă a informațiilor prezentate de televiziunea turcă, precizând că promovarea armamentului rusesc atât la nivel de relații interstatale, cât și la nivelul populațiilor atrage după sine un set de probleme pe planul relațiilor bilaterale între Turcia și statele membre NATO.

Mesajul principal pe care îl găsim pe toate site-urile atât de propagandă, cât și celemainstreameste că acest sistem este cel mai performant, cel mai sofisticat, cel mai complex, cel mai bun etc. Sistemul S400 pare să transmită că este acel „must have”al tehnologiei militare pe care l-au cumpărat deja două state mari (China și India).

Cu toate acestea viabilitatea și performanța mult lăudatului sistemului antiaerian rusesc este mult exagerată. În plus se insinuează ideea că SUA ar urma să marginalizeze sau să impună sancțiuni Turciei pentru această decizie de a achiziționa armament de la un potențial inamic al NATO.

Mihai Bârsan și Radu Cupcea constată: „Din păcate, există site-uri și în România care au preluat și răspândit știri false despre Turcia și ieșirea ei din NATO. S-a insinuat că aceasta va unelti la adresa României, că va fi aspru sanționată sau că va părăsi Alianța Nord Atlantică. Nu le vom menționa aici. Ne putem da seama seama cu toții de profilul lor prin următoarele caracteristici:

1) Nu verifică informația care o preiau și o traduc, uneori inconștient, de pe site-uri precum RIA.ru sau alte agenții străine care par credibile;

2) Încadrează declarațiile oficialilor turci și americani într-un context care lasă loc de interpretări;

3) Se află într-o goană continuă după știri excepționale, pe surse, care se dovedesc a fi inventate sau alterate în mod intenționat;

4) Preiau și răspândesc doar știrile negative despre NATO.”

Dincolo de toate fake-news-urile, intoxicările și manipulările Turcia rămâne un aliat puternic al NATO, iar „România nu îi va lua locul Turciei în NATO!” precum s-a speculat de o parte a presei românești și internaționale.

„Auzim sau citim frecvent asemenea informații lansate în mass-media din România. Evident, ele nu sunt adevărate și nici nu au fost susținute de autoritățile de la București. Rolul României în cadrul NATO a crescut semnificativ, dar nu în detrimentul Turciei. Dimpotrivă, în ultimii ani a fost instituită o trilaterală Polonia-România-Turcia menită să întărească flancul estic al Alianței și colaborarea dintre cele trei țări. Dintre ele Turcia rămâne, în continuare, singura forță militară din regiune care ar putea să reziste eforturilor expansioniste ale Rusiei în Marea Neagră, în Caucaz și în Orientul Mijlociu. Oricât de importantă ar deveni România, nu are cum să descrească rolul și importanța Turciei în Marea Neagră. Armata română nu deține nici măcar o flotă de luptă bine dotată, pe când cea a Turciei reprezintă garantul accesului navelor NATO în Marea Neagră și controlul asupra strâmtorilor” precizează cei doi cercetători de la Larics.

Concluzia celor doi este tranșantă: „Relațiile turco-române se bazează pe un parteneriat strategic solid. Acest lucru se datorează nu numai dinamicii geostrategice evidente, ci unei componente economice puternice. Ambele părți au hotărârea puternică de a continua aceste legături strategice vitale.

De altfel, continuăm să participăm în mod regulat la exerciții militare comune, în special în regiunea Mării Negre, atât în formate bilaterale, cât și multilaterale.

Dată fiind situația și modul în care s-a reacționat la această achiziție, noi avertizăm cititorii că în următoarea perioadă vor apărea știri în media românească, europeană și mai ales în cea rusă care vor încerca să transmită următoarele mesaje:

1. SUA plănuiește să atace Turcia în viitor și de aceea nu a vrut ca această țară să aibă un sistem anti-rachetă performant;
2. O nouă lovitură de stat va avea loc în Turcia din cauza acestei decizii luate de Erdogan;
3. Erdogan nu trebuie să joace la două capete, ci trebuie să se alieze cu axa Rusia/China și nu cu NATO;
4. Promovarea așa zisei politici de autodeterminism, pe care îl promovează Rusia pentru ca statele care sunt în prezent membre NATO, să se îndepărteze de alianță;
5. Prietenia strânsă între Pakistan, Turcia și Rusia este în creștere;
6. Turcia ia decizii bune și nu își pune mintea cu statele care nu vor să recunoască realitatea că democrația nu funcționează și că este un model de conducere învechit.”