Curtea de Apel din Paris a hotărât reangajarea unui bărbat care fusese concediat pentru că nu era “distractiv la locul de muncă” și a dispus, în plus, acordarea de despăgubiri în valoare de aproape 500.000 de euro, mai exact 496.298,79 de euro, informează Le Parisien.
În noiembrie 2022, Curtea de Casație se pronunțase în aceeași speță tot în favoarea reclamantului, denumit “domnul T”, declarând că acesta avea dreptul de a nu participa la petrecerile de weekend organizate la locul său de muncă.
Angajat al unei firme de consultanță încă din 2011, ”domnul T” a fost concediat pentru incompetență profesională și pentru “nepotrivire culturală” cu valorile “fun și pro” ale companiei.
Bărbatul criticase în mod special tradiția organizării de “seminarii și petreceri de weekend în care, în mod frecvent, se consumau mari cantități de alcool, precum și promiscuitatea, hărțuirea și incitarea la diverse excese și derapaje, atitudini încurajate și practicate de unii dintre colegi săi”.
Inițial, el și-a chemat angajatorul în fața Consiliului de litigii de muncă, solicitând despăgubiri în valoare de 461.406 euro pentru concedierea sa neîntemeiată, dar nu a avut succes. Cererea sa a fost, de asemenea, respinsă de Curtea de Apel din Paris în martie 2021.
Dar, în noiembrie 2022, Curtea de Casație i-a dat dreptate, stipulând că “exercitarea de către angajat a libertății sale de exprimare, o libertate fundamentală” nu poate constitui un motiv de concediere, și nici refuzul său de a îmbrățișa valorile “fun și pro” ale firmei.
Judecătorii instanței supreme au considerat că “criticile aduse salariatului pentru rigiditatea sa, lipsa sa de capacitate de ascultare, tonul său uneori aspru și demotivant față de subordonații săi (…) nu reprezintă contestări ale opiniilor sale personale” și nu puteau intra în sfera de aplicare a aceleiași decizii, prin urmare, a trimis părțile înapoi la Curtea de Apel.
Cea din urmă instanță a decis, într-o hotărâre pronunțată marți, 30 ianuarie 2024, că „dacă motivul concedierii afectează o libertate fundamentală, chiar și parțial, acest fapt invalidează decizia de concediere”. Prin urmare, judecătorii au declarat concedierea nulă și neavenită din cauza faptului că a încălcat una dintre libertățile fundamentele ale omului.
Despăgubirea, de aproape 500.000 de euro depășește cu ul plafonul stabilit pentru cele acordate în cazul unei concedieri abuzive, așa-numitul ”barem Macron”, și este produsă de perioada îndelungată în care a fost soluționat litigiul, aproape 9 ani.
E puțin probabil ca ”domnul T” să se prezinte din nou la fostul loc de muncă, părțile având libertatea de a ajunge la o înțelegere.