Un ritual religios din Iran a devenit o nouă formă de protest: „Singura lor preocupare este hijab-ul. Ei nu văd sângele, sărăcia.”

Ashura, care deplânge uciderea nepotului profetului Mohamed și celebrează identitatea șiită, simbolizează de mult timp lupta împotriva opresiunii. În acest an, cântecele sale au fost îndreptate împotriva guvernului.

Iranienii protestează în continuare împotriva guvernului

Luna trecută, la Teheran, un grup de bărbați a comemorat Ashura, cel mai sacru ritual al islamului șiit, prezentat anual cu mare fast.
Mulțimea mare de bărbați s-a adunat în centrul unei moschei din orașul central Yazd, îmbrăcați în negru și bătându-se ritmic în piept la unison, arată New York Times.

Ei comemorau Ashura, cel mai sacru ritual al islamului șiit, prezentat anual cu mare fast în Iran ca o dovadă a puterii și forței teocrației șiite.

Dar anul acesta Ashura a arătat ușor diferit. Cei care s-au adunat luna trecută în Yazd și în multe alte orașe din Iran s-au abătut în mod neașteptat de la scenariu și au luat în vizor conducătorii clerici ai Iranului, transformând baladele religioase în cântece de protest despre suferința iranienilor.

„Pentru un oraș în ruine, pentru noi toți cei care suntem ținuți ostatici, pentru mamele îndurerate, pentru lacrimile celor marginalizați”, au cântat bărbații, potrivit unor înregistrări video. „Plângem mii de vieți nevinovate, ne este rușine de acest incendiu violent. O, ploaie, o, furtună, vino. Au dat foc cortului nostru”.

În Kermanshah, un oraș kurd din vestul Iranului, un cântăreț religios cunoscut sub numele de maddah stătea pe stradă, cu microfonul în mână, cântând despre oficialii care „fură și devorează” resursele oamenilor dezolați.

Iar în Dezful, un mic oraș conservator din sud-vestul țării, un vocalist similar a ținut o predică tăioasă împotriva guvernului în timp ce mulțimea mărșăluia într-o procesiune rituală.

„O, țara mea, știi de ce mă întristez? Singura lor preocupare este hijab-ul. Ei nu văd sângele, sărăcia. Ei fură banii publici”, a cântat o serenadă vocalistul, Ibrahim Nassrollahi. „Tații sunt rușinați, mamele suferă. Aș vrea ca ei să ne vadă sărăcia”.

În loc de cântecul tradițional care descrie o poveste veche de durere, mulțimea a strigat: „Iran, Iran, Iran, Iran!”
A fost un ton surprinzător pentru perioada de doliu religios cunoscută sub numele de Muharram, care durează puțin peste o lună în Iran.

Anul acesta se va încheia pe 6 septembrie, cu un alt mare ritual public numit Arbaeen, care se așteaptă să devină, de asemenea, o platformă de protest.