Dan Voinea, primul procuror care a început ancheta în 1996 în dosarul Revoluţiei, a precizat vineri seara în emisiunea Actualitatea, moderată de Tudor Mușat, că ]n decembrie 1989 a existat o varietate mare infracțională, prin urmare nu pot fi făcute acuzații numai împotriva lui Ion Iliescu sau împotriva lui Gelu Voican Voiculescu. Acesta a precizat că Armata era condusă de mulți generali care nici nu comunicau în acea perioadă cu cei doi.
Acesta a sugerat că au fost ascunși sau favorizați unii responsabili de represiunea din decembrie 1989 prin netrimiterea lor în Instanță:
„Au fost identificați cei care au contribuit la represiunea din Decembrie 1989, mă refer și la ceea ce s-a întâmplat până în 22 decembrie, și după. Există în acest dosar un act făcut de mine în care am pus sub urmărire penală pe toți cei pe care i-am considerat vinovați de conducerea dispozitivelor militare din care s-a tras, de tot ce s-a întâmplat în acea perioadă care a avut drept urmare moartea rănirea și arestarea ilegală a mii de persoane. Pentru că vorbim de mii de persoane când vorbim de lipsire de libertate, face parte din infracțiunile care sunt contra umanității. La Timișoara aveam peste 1.000 de persoane, în București la Jilava erau peste 1.000 de persoane. Toți au avut parte de tratamente neomenoase.
Avem o platformă mare infracțională în care nu poți să faci acuzații numai împotriva lui Iliescu sau lui Gelu Voican Voiculescu. Ne facem de râs să îi trimitem numai pe ei doi, în condițiile înc are conducerea armatei era sub conducerea multor generali care nu prea discutau în zilele alea cu Ion Iliescu. Ar trebui să vedem de ce sunt ascunse sau favorizați anumiți infractori. Prin netrimiterea lor în Instanță suntem în fața unei alte infracțiuni grave, favorizarea infractorului”.
Procurorul Dan Voinea a mai explicat de ce dosarul Revoluției a fost blocat până în 1996:
„S-au făcut cercetări, numai că era perioada în care era Ion Iliescu președinte, toți șefii de la Ministerul Public și de la Ministerul Justiției au fost numiți de Ion Iliescu. Prima grijă a lor a fost să își facă Parchet. Au numit pe cei care erau mai apropiați. Până în 1995 absolut toate dosarele au fost soluționate cu neînceperea urmăririi penale. A existat și un ordin expres ca victimele celor care au tras din rândul Armatei să fie tratate ca victime din eroare pentru că au fost confundați cu așa numiții teroriști”.