Monica Macovei: “Trăim într-un moment al istoriei când putem veni oricare dintre noi la rând, după planul sau pofta arbitrară a Rusiei” / „Clarviziunea lui Traian Băsescu a devenit realitate, mai puțin pentru cei care nu au crezut sau nu le-a păsat”

Fostul ministru al Justiției și europarlamentar Monica Macovei a publicat o analiză a situației dramatice din Ucraina, în care condamnă agresivitatea și crimele Rusiei. Ea atrage atenția că statele occidentale trebuie să ajute Ucraina cu armamentul de care are nevoie, să creeze culoare umanitare sigure, pentru că se ajută pe ele în acest fel:

Monica Macovei, despre războiul din Ucraina

“Trăim într-o lume răsucită, distorsionată, într-o lume plină de contradicții, ilogică și de neînțeles pentru oamenii normali. O lume în care dispar fapte și certitudini, o lume a oglinzilor strâmbe care deformează imaginea reală, reușind să deformeze și mințile unora. O lume a josniciei umane, a necinstei, o lume în care ne uităm cu spaimă la agresivitatea și crimele Rusiei și înțelegem, sper, cu toții în sfârșit, că Putin și Lavrov au urmărit tot timpul să refacă cel puțin politic și economic fostul spațiu de influență a Uniunii Sovietice. Și mai trăim într-o lume în care ne uităm cu durere și admirație la poporul eroic al Ucrainei și la Zelenski, președintele Ucrainei, care a devenit, fără să urmărească acest lucru, un lider mondial. Pentru ca stă lângă poporul lui, în stradă, nu în buncăre și costum, ca Putin, și pentru că vorbește fără menajamente și fără falsă diplomație parlamentelor, președinților&prim miniștrilor din statele NATO, cărora le-a spus direct: dacă voi nu puteți ajunge la unanimitate între voi, cum o ne apărați pe noi, și dacă pe noi nu ne puteți apăra, cum o să vă puteți apăra la nevoie pe voi? Iar în ultimele discursuri a spus clar: dacă ne ajutați pe noi cu armamentul de care avem nevoie, să creem culoare umanitare sigure, pe voi vă ajutați. Și are dreptate”, a spus Monica Macovei.

Ea precizează că expresia „Marea Neagră, lac rusesc” a devenit realitate, o realitate tragică pentru noi toți

“Trăim într-un moment al istoriei când putem veni oricare dintre noi la rând, după planul sau pofta arbitrară a Rusiei. Un moment în care clarviziunea lui Traian Băsescu care a rostit repetat expresia „Marea Neagră, lac rusesc” a devenit realitate, o realitate tragică pentru noi toți, mai puțin pentru cei care nu au crezut sau nu le-a păsat. Mai puțin pentru cei care, profitând de faptul că toți suntem cu ochii ațintiți spre acest război de agresiune, încearcă să-l anihileze tocmai pe cel care l-a prevăzut, Președintele Traian Băsescu. Astăzi, când mulți români ajută refugiații cu dragoste, grijă și sacrificii personale, și le mulțumesc pentru cât poate de mult inima mea cuprinde, acești inși mânați de josnicia proprie din politica românească profită de moment pentru a încearcă să îl distrugă pe Traian Băsescu pentru că le-a fost și le este lor, personal, nu țării, cel mai redutabil adversar”.

Ea precizează că vocea lui Traian Băsescu trebuie să continue să se audă răspicat și clar măcar în Parlamentul European, “dacă aici, în țară, nu mai există nicio voce care să spună limpede adevărul pe care-l vedem și-l trăim toți, cel mai grav al istoriei actuale”:

“Despre Putin, despre război despre spaima că urmăm, alături de Basarabia, Polonia, Țările Baltice, toate statele vecine Marii Negre și cele cu granițele la Marea Baltică. Realități care măcar în Parlamentul European au ecou și pot întruni o majoritate sau unanimitate. Fiindcă aici, la noi, de ce fel de președinte sau consilier pe Securitate am avea nevoie acum ? Food for thought.

Dar mai sunt necesare argumente. O privire rapidă pe forumuri de discuție ne edifică. Mintea limpede, clarviziunea și competența lui Traian Băsescu sunt recunoscute de o mulțime de oameni de bun simț care ajung, judecând fără umori și supărări personale, la concluzia că el „a fost singurul președinte al României care a ținut corect timona acestei țări” cum a scris recent pe facebook Marcel Tolcea, membru al Societății Timișoara. Dar pot cita mulți alții ca Marcel Tolcea. Deși are și Marcel Tolcea nemulțumirile lui, pe care le enumeră, în privința fostului președinte Traian Băsescu, nu uită să tragă concluzia dreaptă : “…mandatele lui tot pe plus îmi apar”. Balanța de care scriam. Iar la poziția pe care au luat-o oameni înțelepți, competenți, cu mintea solidă, pe care oglinda și umorile personale nu au strâmbat-o, e bine să plecăm urechea. Și să le acordăm încredere”, mai scrie Monica Macovei.

Mnica Macovei, despre decizia ICCJ cu privire la Traian Băsescu

Aceasta comentează decizia ICCJ, care-l lasă pe Traian Băsescu fără anumite drepturi și “l-a expus unui adevărat linșaj public”:

“Nu este nevoie să spun că am avut câteva “neînțelegeri ” cu Traian Basescu și nu mai vorbit de aproximativ 8 ani. Fiindcă numai oamenii mici se pun pe ei în centrul universului lor. Când judeci cu mintea ta un om politic trebuie să pui binele și răul făcute în viața lui politică & publică și să vezi unde se înclină balanța. Și pentru mine, balanța se înclină tot pe plus.

În privința deciziei ICCJ, care-l lasă pe Traian Băsescu fără anumite drepturi și l-a expus unui adevărat linșaj public, încerc să vedem unde ne aflăm cu dreptatea, adevărul, legalitatea, în egală măsură.

1. Am să spun pentru început că Legea însăși este lucrarea unor oameni mici, cei mai mici, care au îndrăznit să legifereze special pentru “victima” desemnată, modificând un articol de lege în timpul procesului. Majoritatea parlamentară din România “a schimbat regulile în timpul jocului”. Acest lucru încalcă dreptul la un “proces corect”.

Iată cum arăta articolul care prevede decăderea din drepturile acordate unui fost șef al statului român în Legea inițială, 406/2001. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/196600 (MoF nr. 386/16.07.2001), în momentul în care procesul Traian Băsescu/CNSAS încă se judeca:

Legea 406/2001, Articolul 1:
(1) Prevederile prezentei legi se aplică persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român.
(2) Persoana care exercita funcția de șef al statului roman beneficiază de prevederile (drepturile) prezentei legi de la data încetării mandatului.
(3) Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana (a) căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau (b) ca urmare a demiterii din funcție prin referendum.
Vedem că legea NU prevedea situația existenței unei decizii definitive privind “calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.

Anul trecut prin Legea 243/ octombrie 2021, Parlamentul a adăugat o nouă situație în care un fost șef de stat nu mai beneficiază de drepturile unui fost șef de stat https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/247290 (MoF nr. 965/08.10.2021). Astfel:

Legea 243/2021 adaugă în art. 1(3) exact situația în care urma să se afle în scurt timp Traian Băsescu:
(1) Identic
(2) Identic
(3) Nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana (a) căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau (b) ca urmare a demiterii din funcție prin referendum (c, adăugat în octombrie 2021) și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia.

Această modificare s-a adoptat de Parlament în timpul procesului lui Traian Basescu v. CNSAS, care începuse încă din 2019. Modificarea nu a existat din 2001, deci nici înaintea procesului!
Ca atare, Legea 243/octombrie 2021 adoptată de Parlament și promulgată de Klaus Iohannis este o lege dată pentru un om, Traian Băsescu, singurul fost șef de stat care, în momentul modificării legii avea în justiție un proces prin care contesta sesizarea CNSAS. Iar la data modificării legii exista deja decizia Curții de Apel București, în sensul stabilirii calității de informator al Securității.

Logic, rezultă că Parlamentul României și președintele în funcție au încălcat regulile statului de drept: nu se dau legi împotriva sau în beneficiul unei persoane ! Similitudinea cu Ordonanța 13, dată noaptea ca hoții, adoptată de Guvern special ca să îl scape pe infractorul Dragnea este evidentă; o majoritate parlamentară a adăugat un text într-o legea veche de 10 ani ca să se răzbune și să îl încerce să îl umilească pe Traian Băsescu, cu prețul încălcării principiilor statului de drept.

Personal, consider că nici un fost șef de stat din România nu trebuie să beneficieze de vreun drept locativ și financiar ca cele prevăzute în legea română, cu excepția unor situații în care există informații că acel fost șef de stat ar fi într-un pericol real și iminent, fiind necesară protecția SPP. Locuința de protocol, spațiul de birou, bani pentru angajarea unui consilier & unui asistent, mașina SPP etc, toate atribuite pe viață sunt plătite din banii noștri ai tuturor. Nu este corect, nici necesar.

Există lucruri ciudate pe tot parcursul acestei tentative de a da un aspect legal unei acțiuni evident „cu adresă”. Mă voi referi la ele într-un text viitor. De altfel Traian Băsescu a declarat că va face plângere la CEDO. Oricum, avem de a face cu o forțare evidentă a legii și o ignorare a apărării de către cel socotit vinovat, forțare care constă în „cântărirea faptelor trecutului” din perspectiva prezentului politizat (vezi https://www.lapunkt.ro/…/noaptea-ca-hotii-inca-o-victorie…/…)

1. Oameni mari – Ce a făcut Traian Băsescu pentru România

Ce a făcut Traian Basescu se spune clar și zilnic pe forumuri, de către oameni a căror gândire oglinda strâmbă nu a distorsionat-o, iar ignorarea acestor voci nu e benefică pentru nimeni.

În primul rând, Traian Băsescu a fost președintele si este politicianul cu cea mai inteligentă minte politică pe care l-a avut și îl are România. Iar acest adevăr este de necontestat, el nu poate fi schimbat prin nimic, nici chiar prin Decizia definitivă a ICCJ, care a decis că Traian Băsescu a fost informator al Securității. Imaginea lui Traian Băsescu este acum afectata, dar nu-i poate fi uzurpat in niciun fel în conștiința publică trează, statutul dobândit prin faptele lui de interes public, singurele care contează într-un asemenea bilanț. Reamintesc doar câteva:

1. Ca urmare a deciziei adoptată în CSAT (Consiliul Superior de Apărare a Țării) condus de președintele Traian Băsescu, în ciuda împotrivirii SRI si SIE (am fost în ședința CSAT) s-au transferat la CNSAS, zeci, sute de mii de documente din arhivele serviciilor de informații, mai ales din cea a SRI. Nici un alt președinte nu a făcut asta înaintea lui în ciuda cererilor CNSAS și a societății civile.
2. Traian Basescu a fost președintele care a avut viziunea viitorului țării. Este singurul care a spus clar și scurt „România direcția Vest !” dupa câștigarea alegerilor în 2004. Și în tot timpul cât a fost președinte a avut viziunea clară a amenințării rusești, exprimată constant în toate luările sale de poziție, inclusiv în întâlnirile cu Putin. Exact aici suntem ! Ucrainienii luptă, mor, apărându-și țara și frontiera maritimă cu Marea Neagră. Masacrul de la Bucha este încă o dovadă că Putin este un criminal, că nu se va opri indiferent de câți vor muri și din armata Rusiei, dintre mercenarii ceceni sau dintre ceilalți mercenari. Pentru Putin, Lavrov, alții viața oamenilor nu valorează nimic.
3. Traian Băsescu a condamnat comunismul în Parlament, unde cel puțin un sfert dintre parlamentarii „noii”democrații defilau cu pancarte de tip comunist și răcneau pentru a-i acoperi vocea și cuvintele, dar el a continuat calm ca și cum nimic nu se întâmpla în sală. Pentru că aceia erau oameni mici, de nimic si cuvintele lor nu puteau atinge victimele comunismului, pe care Traian Băsescu le onora.
4. Traian Băsescu a convins NATO sa faca în Romania baza militară de la Deveselu! Ne-a anunțat pe toti când s-a întors de la Washington. Done/S-a decis! Ce ne-am face acum fără baza militară NATO de la Kogălniceanu, aflată lângă Marea Neagra?! Asta se numește meritocrație și viziune politică.
5. Traian Băsescu a fost singurul președinte care și-a iubit țara și poporul, nu le-a trădat niciodată, dovadă stau multele momente grele când a fost prezent unde îi era datoria. Toate acestea țin de meritocrație, greu de impus astăzi, dar la impunerea căreia nu trebuie să renunțăm.