Alegerile locale s-au încheiat. Câștigătorii competiției politice au fost de departe PSD-iștii, dar surpriza cea mare vine din partea independenților. Aceștia aud evenit a 4-a putere politică în țară, iar în bucurești au obținut un scor mult mai bun decât PNL.
Andrei Pleșu este, însă, de părere că toți candidații au dezamăgit, doar că românii s-au învățat să iasă să “aleagă răul cel mai mic”.
”Dar există dezamăgiri mai mari sau mai mici, unele melancolice, altele furioase, unele „datorate” candidaţilor, altele „datorate” partidelor şi strategiilor lor. Şi atunci ori nu mergi la vot, ori votezi, fără convingere, dezamăgirea care ţi se pare, prin comparaţie, tolerabilă…”, scrie Pleșu într-un articol pentru Adevărul.
În acest context, spune Pleșu, când câștigi nu este bine să te sărbătorești “fudul și euforic”.
”Dacă, de pildă, ajungi primar cu votul a 44% din alegătorii activi, dar ştii că s-au prezentat la vot doar 33% din totalul lor, e recomadabil să pricepi că ai fost votat de aprox. 13% din cei pe care îi vei „reprezenta”. Şi că, deci, eşti victorios împotriva a 87% dintre cetăţenii urbei care, fie nu te plac, fie nu dau doi bani pe numele şi persoana primarului lor. E ridicol, prin urmare, să-ţi iei aerul „alesului” iubit de popor, proaspăt întors, în glorie, de la Rovine. Rezonabilă şi, în perspectivă, lăudabilă, ar fi mai degrabă o stare de jenă… Oricum, a cîştiga nişte alegeri locale nu e chiar a deveni, brusc, Nadia Comăneci sau Constantin Brâncuşi”, spune scriitorul.
De asemenea, când pierzi, două lucruri sunt de evitat, dacă nu vrei să te faci de râs: “a. să nu pretinzi că, de fapt, ai obţinut un mare succes şi b. să nu dai vina pe alţii.”
Alte observații ale lui Pleșu de după alegeri:
“Un partid inteligent şi abil îşi „construieşte” candidaţii din timp. A scoate la rampă, în cîteva luni, patru propuneri diferite pentru acelaşi post e o bîlbîială care se contabilizează, o dovadă că ori n-ai oameni, ori n-ai viziune, ori eşti în bătaia vîntului, la bunul plac al feluritelor facţiuni interne sau al unei cronice mediocrităţi politice. Oricum, eşti în criză gravă de credibilitate.
Cînd un partid pierde, cei care trebuie să plece sunt şefii lui, nu acei membri ai lui care i-au semnalat greşelile.
A include în campania pentru primărie un episod „mediatic” în care arăţi poporului cum ştii tu să mături e de un comic enorm. Poţi face asta dacă, visînd să obţii o angajare ca maturător, vrei să dai o probă concludentă de dexteritate. Altfel, eşti în plin kitsch”, mai scrie Pleșu.