Papa Francisc, un pontificat al premierelor. Viața și cariera ultimului suveran pontif

Papa Francisc a murit la Vatican, după un pontificat de 12 ani, marcat de numeroase premiere. În vârstă de 88 de ani, suveranul pontif a murit în cea de-a doua zi de Paște, în timp ce se recupera după o dublă pneumonie.

Papa Francisc s-a născut la Buenos Aires, în Argentina, la 17 decembrie 1936, ca Jorge Mario Bergoglio. Este primul papă iezuit, primul papă din America, primul papă din emisfera sudică şi primul papă născut sau crescut în afara Europei.

A fost ales papă pe 13 martie 2013 și a inaugurat o nouă eră la conducerea Bisericii Romano-Catolice. Papa Francisc a inițiat mai multe reforme la Vatican, dar a avut și reputația unei personalități modeste, apropiată de oamenii simpli.

Între realizările sale, se numără enciclica papală „Laudato si” („Slavă ţie”) din 2015, în care a abordat problemele climatice și a susținut o mai bună implicare în gestionarea mediului înconjurător. El a făcut eforturi pentru a promova unitatea în lume, între catolici, non-catolici şi necreştini. Iar acest lucru a fost semnalat și de scuzele sale istorice faţă de cei care au suportat abuzuri sexuale comise de clerici.

Până să fie ales papă, la 76 de ani, era cunoscut pe întreg continentul sud-american. A fost un simplu pastor iubit de dioceza sa, care a călătorit ffoarte mult cu metroul şi cu autobuzul în cei 15 ani de episcopat. Locuia într-un apartament simplu și-și pregătea singur cina, după cum relatează Daily Mail.

Biografia Papei Francisc

Jorge Mario Bergoglio a fost fiul unor imigranţi italieni  care s-au stabilit în Argentina. Tatăl său, Mario, era contabil angajat la căile ferate, iar mama sa, Regina Sivori, s-a dedicat creșterii celor cinci copii. Viitorul suveran pontif a urmat cursurile unui liceu tehnologic, pregătindu-se pentru meseria de tehnician chimist. O perioadă a lucrat în industria alimentară.

La 21 de ani a suferit o pneumonie severă pentru care a fost nevoie de extirparea unei părţi din plămânul drept. Apoi, a intrat în noviciatul iezuit în 1958 şi apoi s-a orientat către mediul academic. A studiat ştiinţele umaniste în Santiago, Chile, şi a obținut o licenţă în filosofie în provincia Buenos Aires. O perioadă a predat literatură şi psihologie la liceu, urmând în acelaşi timp studii de teologie.

A fost hirotonit preot în 1969 și a depus jurămintele finale în ordinul iezuit în 1973. Ulterior, a fost superior al provinciei iezuite din Argentina (1973-79). Mandatul său a coincis cu instaurarea dictaturii militare din Argentina (1976), condusă de generalul Jorge Rafael Videla. În aceste vremuri, Jorge Mario Bergoglio a ascuns de persecuțiile autorităților mai multe persoane. Unele dintre acestea au fost susținute să plece din țară.

Controversele din timpul dictaturii militare

Pe de altă parte, au fost critici care i-au reproșat că nu i-ar fi protejat suficient pe preoți. Ba chiar a fost acuzat că ar fi predat regimului anumiți bărbați.

Astfel, în 1976, doi preoţi iezuiţi care lucrau în cartierele sărace au fost daţi dispăruţi. Au fost găsiți în viaţă, drogaţi, cinci luni mai târziu. Iar astfel de situații i-au fost reproșate, ulterior, lui Bergoglio.

Jorge Mario Bergoglio a afirmat, referitor la acest caz, că ar fi intervenit pe ascuns pe lângă regim pentru a asigura eliberarea lor, în cele din urmă. Unii l-au crezut, însă au fost și dintre cei care s-au îndoit de spusele sale.

Chiar și așa, un proces deschis împotriva sa, în care a fost acuzat de complicitate în dispariţia preoţilor, a fost în cele din urmă respins.

După dictatura militară, la izbucnirea crizei economice din Argentina, la sfârşitul anilor 1990, care a culminat în 2002 cu devalorizarea rapidă a monedei ţării, Bergoglio, devenit între timp cardinal, arhiepiscop de Buenos Aires, dobândit o reputaţie de modestie. Locuia într-un apartament din centrul oraşului şi avea obiceiul de a folosi mijloacele de transport în comun, deși funcția îi dădea dreptul la o limuzină cu șofer.

Primul papă iezuit, din America de Sud

Cardinalul Bergoglio a devenit din ce în ce mai popular în America Latină, având un stil de viață aproape ascetic. În 2002, a refuzat să fie numit preşedinte al Conferinţei Episcopale Argentiniene.A fost ales trei ani mai târziu şi apoi, în 2008, reconfirmat pentru un nou mandat de trei ani.

În aprilie 2005, a participat la Conclavul în care a fost ales Papa Benedict al XVI-lea.

După demisia Papei Benedict al XVI-lea, în februarie 2013, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a fost ales ca succesor al acestuia, de un conclav  convocat la începutul lunii martie. A primit votul după cinci tururi de scrutin, pe 13 martie 2013. El a ales numele de Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi (1181/82-1226), care a dus o viaţă de slujire umilă a săracilor. Numele ales amintește și de Sfântul Francisc Xavier (1506-52), membru fondator al iezuiţilor.

Fiind primul papă care a ales să poarte numele Francisc şi a fost numit pe scară largă „Francisc I”, a refuzat să folosească cifra romană pentru a indica faptul că a fost primul care a folosit acest nume papal.

#PapaFrancesco
L’annuncio del Card Farrell: “Carissimi fratelli e sorelle, con profondo dolore devo annunciare la morte di nostro Santo Padre Francesco. Alle ore 7:35 di questa mattina il Vescovo di Roma, Francesco, è tornato alla casa del Padre“.#VaticanNewsIT pic.twitter.com/tu8BtRY0Td

— Vatican News (@vaticannews_it) April 21, 2025

Un pontificat dificil

Francisc a preluat conducerea unei biserici aflată într-un moment de dificultate, dat fiind scandalurile, în special cele legate de abuzurile sexuale ale clerului. Acestea au apărut pentru prima dată în anii ’80 şi ’90, subminând Biserica Catolică. Încă de la primele discursuri publice Papa Francisc a cerut o reînnoire spirituală în cadrul bisericii şi o mai mare atenţie acordată săracilor. El a condamnat forţele care au deturnat biserica şi au pus-o în pericol de a se transforma într-un fel de ONG.

În 2013, a luat o măsură fără precedent și a numit un consiliu format din opt cardinali care să îl consilieze cu privire la politica bisericească. Remarcile sale din acel an, potrivit cărora Hristos „ne-a mântuit pe toţi”, chiar şi pe necatolici, au fost interpretate ca un mesaj de deschidere şi bunăvoinţă faţă de atei şi agnostici.

Papa Francisc s-a remarcat prin declaraţii care au transmis o deschidere faţă de diferite perspective asupra doctrinei catolice, în special în ceea ce priveşte problemele sociale şi etica sexuală. Într-un interviu a surprins, criticând Biserica pentru că a fost „obsedată” de probleme precum homosexualitatea, avortul şi controlul naşterilor. Remarca a încurajat speculaţiile cu privire la o schimbare majoră în învăţătura şi practica catolică în chestiuni precum căsătoria între persoane de acelaşi sex şi contracepţia.

Anul următor, Francisc s-a pronunţat împotriva căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi a apărat familia tradiţională. Mai mult, a afirmat opoziţia categorică a bisericii faţă de avort. Deşi a vorbit cu simpatie despre drepturile femeilor şi a recunoscut rolul istoric acestora în biserică, nu a aprobat hirotonirea femeilor ca preoţi.

Deschiderea Bisericii Catolice căte alte religii

Pe lângă susținerea acordată celor săraci și oprimați, Papa Francisc a promovat o apropiere față de creştinii necatolici, dar și de ceilalți de alte religii. În acest context, și-a atras mânia tradiţionaliştilor când a spălat picioarele a două tinere, printre care şi o musulmană, într-un centru de detenţie pentru minori, în timpul tradiţionalei reconstituiri din Joia Mare a scenei spălării picioarelor celor doisprezece apostoli de către Iisus.

În noiembrie 2013, a publicat Evangelii gaudium („Bucuria Evangheliei”), un îndemn apostolic în care a denunţat inegalitatea economică şi a cerut Bisericii să îmbrăţişeze diversitatea globală. În august 2014, a denunţat persecuţiile creştinilor şi ale minorităţilor religioase, cum ar fi yazīdīs, de către grupul Statul Islamic în Irak şi Siria (ISIS).

În mai 2015, Francisc a publicat Laudato si’ („Slavă ţie”), a doua enciclică a papalităţii sale în care a vorbit despre degradarea mediului înconjurător pe care a descris-o drept o problemă morală, stimulată de lăcomie şi de capitalismul necontrolat. Acest lucru, a spus, a făcut ca fiinţele umane să piardă din vedere relaţiile care le unesc şi să neglijeze Pământul.

Promovând conceptul de „ecologie integrală”, Francisc a legat acţiunile împotriva lumii naturale de exploatarea economică a fiinţelor umane sărace şi de denigrarea drepturilor omului. Documentul s-a remarcat prin susţinerea drepturilor popoarelor indigene. Laudato si’ a fost publicat înainte de Acordul climatic de la Paris din decembrie 2015, într-o perioadă de dezbateri și a atras un interes public considerabil faţă de document.

BREAKING: Pope Francis, whose time as head of the Catholic Church was noted for an everyman humility and outreach efforts to people of disparate backgrounds and faiths, has died at 88, the Vatican has confirmed. https://t.co/eRC5bzxsd9 pic.twitter.com/Wv8xXm5gJQ

— ABC News (@ABC) April 21, 2025

Viziunea Papei Francisc asupra familiei

În martie 2016, a publicat Amoris laetitia („Bucuria iubirii), o declaraţie privind problemele familiei în care i-a îndemnat pe preoţi şi pe episcopi să adopte o atitudine mai primitoare şi mai puţin critică faţă de homosexuali, părinţi singurii şi faţă de cei divorţaţi care s-au recăsătorit fără să fi obținut o anulare. El a indicat că acești catolici pot primi Sfânta Împărtăşanie prin îndrumarea unui preot.

Cu toate acestea, nu a ridicat regula excluderii lor oficiale de la sacrament şi a reafirmat respingerea de către biserică a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex şi a contracepţiei.

În august 2018, a revizuit catehismul bisericii catolice pentru a respinge pe deplin pedeapsa cu moartea. Revizuirea afirmă că pedeapsa cu moartea este inadmisibilă, deoarece reprezintă un atac la inviolabilitatea şi demnitatea persoanei. Papa Francisc și-a declarat angajamentul de a lucra pentru a aboli pedeapsa capitală în întreaga lume.

În octombrie 2019, Francisc a convocat Sinodului Episcopilor privind regiunea pan-amazonică pentru a identifica noi căi de evanghelizare, în special pentru popoarele indigene care trăiesc în regiunea amazoniană. El a ținut să evidenţieze rolul important al pădurii amazoniene în sănătatea planetei. La final, episcopii au votat pentru a recomanda ca Francisc să permită hirotonirea ca preoţi a bărbaţilor căsătoriţi în regiune, din cauza lipsei severe de slujitori. O altă recomandare a fost aceea de a permite învestirea femeilor ca diaconi, tot pentru a ajuta la rezolvarea penuriei de preoţi.

În februarie 2020, Papa a emis îndemnul apostolic Querida Amazonia („Iubita Amazonie”) în care a refuzat – prin omisiune – să dea curs cererilor episcopilor de reformă privind hirotonirea femeilor şi a bărbaţilor căsătoriţi. Tăcerea sa cu privire la aceste cereri a fost întâmpinată cu dezamăgire şi critici de către unii catolici.

Provocarea pandemiei de Covid-19

Pandemia a reprezentat o provocare pentru Papa Francisc, în 2020, mai ales că, în Italia, rata mortalității a fost extrem de ridicată în primele luni ale pandemiei. Acest lucru a dus la măsurile de restricție, între care și închiderea bisericilor şi a altor lăcaşuri de cult pentru slujbele cu participare fizică.

Francisc a transmis în direct rugăciunea Angelus, din interiorul Palatului Vaticanului. În martie 2020, a părăsit Vaticanul şi a făcut un pelerinaj pe jos pe străzile Romei până la Bazilica Santa Maria Maggiore pentru a se ruga în faţa unei icoane a Fecioarei Maria (Salus Populi Romani, despre care se crede că a fost realizată de Sfântul Luca Evanghelistul).

A urmat o altă vizită la Biserica San Marcello al Corso unde s-a rugat în faţa unui crucifix considerat miraculos, deoarece a fost purtat într-o procesiune prin Roma în 1522 pentru a îndepărta o ciumă devastatoare.

O săptămână mai târziu, a efectuat o binecuvântare extraordinară Urbi et Orbi („Către oraş şi către lume”) în Piața San Pietro care era pustie. Evenimentul a fost considerat extraordinar, deoarece a avut loc în afara programului obișnuit

În septembrie 2023, Papa a vizitat Mongolia, o ţară cu o populaţie de 3,5 milioane de locuitori, dar cu doar 1.500 de catolici. Vizita a fost o altă premieră istorică. Ultima vizită a Papei Francisc a fost în decembrie 2024, în Corsica, şi aceasta o vizită istorică.

Apelul Papei Francisc pentru pace în Ucraina și Gaza

După invazia rusească din Ucraina şi escaladarea războiului ruso-ucrainean, Papa Francisc a vizitat ambasada rusă de la Roma, o „mişcare fără precedent”. Apoi, l-a sunat pe preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, declarându-şi „durerea”, în timp ce Vaticanul lucra pentru a găsi „spaţiu de negociere”. Ulterior, a făcut declaraţii interpretate ca prea îngăduitoare la adresa Rusiei şi a fost criticat.

La 2 octombrie 2022, Francisc s-a adresat direct lui Vladimir Putin şi lui Volodimir Zelenski, făcând un apel însufleţit pentru a opri violențele. El a spus că o escaladare nucleară ar aduce consecinţe globale incontrolabile”. Adresându-se lui Zelenski, Papa Francisc i-a cerut să fie deschis la propuneri serioase de pace, deşi a recunoscut că Ucraina a suferit o agresiune.

Papa Francisc a condamnat atacul Hamas din octombrie 2023 asupra Israelului. El a criticat, de asemenea, acţiunile Israelului în timpul războiului dintre Israel şi Hamas, spunând că teroarea nu ar trebui să justifice teroarea.

Papa va fi înmormântat în Santa Maria Maggiore

În decembrie 2023, Vaticanul a emis declaraţia doctrinală Fiducia supplicans prin care anunţa că Papa Francisc a aprobat în mod oficial binecuvântarea cuplurilor de acelaşi sex. El a pus condiția ca aceste binecuvântări să nu fie administrate în timpul ritualurilor sau liturghiilor. Documentul a reiterat, de asemenea, doctrina bisericii potrivit căreia căsătoria este o uniune între un bărbat şi o femeie.

În aceeaşi lună, Francisc a împărtăşit planurile de a fi înmormântat în Bazilica Santa Maria Maggiore şi nu la Vatican. Această decizie a luat naştere din devotamentul său faţă de Fecioara Maria.

Astfel, va fi primul suveran pontif înmormântat în Santa Maria Maggiore din 1669, încă un indiciu al moştenirii distincte de reformă a lui Francisc.