"Neputințele României sunt și neputințele Timișoarei": Capitala culturală europeană 2021 pe înțelesul celor care n-au văzut-o încă

Timişoara a fost aleasă capitală culturală europeană în 2021. Povestea orașului începe acum mai bine de 800 de ani, iar pentru cei care nu au apucat să viziteze Timișoara sau să citească istoria ei, Brîndușa Armanca prezintă descrierea municipiului într-un articol pentru contributors.

Cele 14 mii de clădiri istorice stau mărturie evenimentelor care au modelat destinul oraşului de pe Bega. “Piețele istorice, legate prin străzi pietonale și decorate cu lucrări de artă urbană, sunt animate de zeci de terase standardizate, iar magazinele din zonă, crunt lovite de prelungirea lucrărilor, s-au străduit să alinieze vitrine mai moderne decât cele anterioare cu aspect de bazar. Încep să apară și restaurante cochete, unde se mănâncă bine”, scrie jurnalista.

Ce-i drept, Timișoara se află de câțiva ani într-un proces de reconstrucție, “datorat proiectelor europene demarate de fostul primar, țărănistul cu patru mandate, Gh.Ciuhandu, și duse mai departe de actuala echipă municipală”.

“Nicolae Robu e ambițios, chiar zilele acestea cheamă oamenii la miting în 24 septembrie pentru centura orașului, lasată mereu la coada Masterplanului de Transport. Cu presa însă dl. Robu nu e în relații bune, fiindcă suportă greu să fie contrazis, sau, Doamne ferește, criticat”, adaugă Brîndușa Armanca.

Numită cândva “Mica Vienă”, Timișoara se mândrește cu 24 de biblioteci, 19 cinematografe, 11 săli de conferinţă, 14 galerii de artă contemporană, trei teatre, patru muzee, o Filarmonică şi o Operă, patru spaţii culturale, 47 de situri de patrimoniu, 24 de şcoli, opt centre ale industriei culturale şi creative, 340 de pieţe şi curţi interioare, 18 clădiri publice şi comerciale şi două centre de tranzit pentru refugiaţi.

“Premierele sunt, de asemenea, de fală: 1717– prima fabrică de bere din regiune, 1867 – primul oraș cu tramvaie trase de cai,1884 – primul oraș european cu iluminat public electric. Poate exagerat, Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 2009, e trecută în pachet, fiindcă e născută în Banat și a studențit la Timișoara, deși timișorenii n-au apărat-o când a fost hărțuită de Securitate. Nume ”faine”, cum zice bănățeanul, fac parte din istoria culturală a orașului, de la Eugeniu de Savoya, Florimund de Mercy și Carol Robert de Anjou, la Sever Bocu, până la celebrități ca actorul Johnny Weissmüller-Tarzan, soprana Aca de Barbu, Francesco Illy, inventatorul expresorului de cafea, Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei din Viena și alții. Ce a rămas valabil în timp, este apetența pentru nou și creativitatea. Dar ce oraș nu are o istorie demnă de admirație?”, mai scrie autoarea articolului.

De asemenea, timișorenii acceptă că Timișoara este ”orașul rozelor”, fiindcă au aflat ce poveste fabuloasă se află în spatele denumirii: “două familii aristocratice de florari, Mühle și Niemetz, au înnobilat orașul cultivând peste 1400 de soiuri de roze exportate în tot Imperiul Austro-Ungar și la case regale din toată Europa. Árpád Mühle a devenit un peisagist recunoscut, autor al planurilor Cișmigiului, dar și al grădinilor imperiale din Petersburg. În prezent, cu toate protestele de stradă ale timișorenilor, cu toate intervențiile în justiție, frumoasa casă Mühle de pe Bul. Mihai Viteazu, cândva Bischof Gasse, n-a putut fi smulsă din mâinile clanurilor țigănești pentru a se tranforma într-un Muzeu al Rozelor. Neputințele României sunt și neputințele Timișoarei”, mai adaugă aceasta.

Titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) este atribuit unui oraş din Uniunea Europeană, din ţări candidate sau pre-candidate, pe durata unui an. Până în 2019, 60 de oraşe vor fi deţinut titlul de Capitală Europeană a Culturii. Programul este considerat a fi iniţiativa culturală emblematică a Uniunii Europene. Începând din 1985, Uniunea Europeană desemnează unul sau două oraşe, din ţări candidate sau pre-candidate, drept Capitală Europeană a Culturii. Se aşteaptă ca oraşele alese să prezinte, timp de un an, un program cultural inovator şi susţinut care să accentueze bogăţia, diversitatea şi similarităţile culturii europene în faţa unui public internaţional. În 2021 atât România, cât şi Grecia, vor găzdui câte o Capitală Europeană a Culturii.

Articolul intergral poate fi cititi AICI.