Lovitură pentru agenții sub acoperire: CEDO răstoarnă o decizie a instanțelor din România

Lovitură pentru investigatorii sub acoperire. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a răsturnat o decizie a instanțelor din România, generând jurisprudență care ar putea duce la schimbarea muncii agenților sub acoperire, informează știripesurse.ro.

În cazul Pătraşcu c. România, CEDO indică limitele în care agenţii sub acoperire pot acţiona fără a viola dreptul la un proces echitabil al persoanelor acuzate pentru infracţiuni provocate de aceştia.

Potrivit casei de avocatură Chiriță și Asociații, în februarie 2007, un agent de poliţie l-a abordat pe Pătraşcu într-un club de noapte, pentru a verifica o informaţie de origine necunoscută, care susţinea că acesta se ocupă de trafic de droguri. Poliţistul sub acoperire a întocmit ulterior un raport în care descria faptul că Pătraşcu i-a spus că ar putea să îi procure droguri şi că se vor auzi la telefon. După începerea urmăririi penale şi autorizarea unor măsuri de supraveghere, Pătraşcu l-a sunat pe poliţist pentru a-l întreba dacă e interesat să cumpere ecsasy. Poliţistul l-a sunat la rândul său pe acesta de mai multe ori în cursul lunilor aprilie şi mai 2007, pentru a se înţelege asupra datelor trazacţiei. Într-un final, la 19 iulie 2007, cei doi s-au întâlnit, ocazie cu care s-a realizat un flagrant.

Reclamantul a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru trafic de droguri, unicele probe ale activităţii sale infracţionale fiind rapoartele poliţistului sub acoperire şi interceptările telefonice realizate.

Cauza a fost judecată și la Tribunalul Prahova, Curtea de Apel Bucureşti şi ÎCCJ, instanțele românești considerând însă că fapta nu a fost provocată. CEDO însă a contrazis decizia instanțelor din țara noastră.

„Curtea a constatat, în unanimitate, o violare a prevederilor art. 6 din Convenţie, constatând că ideea infracţională a fost numai a agentului sub acoperire, iar fapta s-a comis doar după insistenţa acestuia. Curtea a constatat că agentul statului nu a fost „esenţialmente pasiv” mărginindu-se la rolul de observat al unei infracţiuni, ci a fost cel care a determinat comiterea sa. Curtea a mai constatat şi faptul că, la data la care reclamantul a fost abordat de către poliţist, nu era începută urmărirea penală şi nu era autorizată nicio operaţiune sub acoperire, aspecte considerate ca fiind irelevante de instanţele naţionale”, arată avocații.