"La Despacito am clacat!" Pleșu: Nu pretind versuri subtile, abisalităţi, dar am mici îngrijorări apocaliptice

“Despacito”, cântecul care a înnebunit planeta, devenind cea mai vizualizată melodie pe Youtube, l-a determinat pe Andrei Pleșu să îi dedice articolul de luni. Scriitorul face o comparație între Luis Fonsi și Beatles, și nu își poate explica cum ar putea rămâne primul în istoria muzicii.

Fără a-i critica pe contemporanii care ascultă “despacito”, Pleșu își asumă o pozibilă “obtuzitate” a sa, ce-l împiedică să fie “solidar” cu gusturile vremii.

“Am perceput, încă răbdător, episoadele Break Dance şi Hip-Hop. Dar la ”Despacito” am clacat! Îmi vine să spun că acest tip de muzică nu are şansele de ”clasicizare” pe care le-au avut Rock-ul şi Twist-ul.

Mi se pare, de pildă, că asistăm la o tendinţă spre monotonie ritmică şi spre suspensie melodică. După o piesă mai veche, din ”vremea mea”, rămîneai cu impulsul de a fredona (cu mici gesturi de accent dansant). Acum, ai mai curînd impulsul de a bîţîi spasmodic şoldurile, braţele şi capul”, scrie Pleșu în articolul său de pe Adevarul.ro.

“Fireşte, nu pretind versuri subtile, metafizică, abisalităţi. Dar nu mă pot abţine, cînd parcurg vorbele cîntecului, să am mici îngrijorări (pre-)apocaliptice… Despacito e, evident, o declaraţie de amor, cu ”obiective” previzibile: interpretul îi explică iubitei că ea e ”magnetul”, iar el e ”metalul”. În consecinţă, o anunţă că ”vrea să-i miroasă (adulmece) gîtul” şi îi cere să arate gurii lui pofticioase, locurile favorite (”favorite, favorite, baby!”) din trupul dînsei. E vorba, aflăm în continuare, de anumite ”zone periculoase”, pe care amorezul vrea să le depăşească, provocînd-o pe partenera sa să ţipe. Ca toate fetele, şi fata din Despacito ”vrea bum bum”. O să ziceţi că sunt răutăcios. Nici textele Beatles-ilor nu erau heideggeriene. Dar se adresau unui registru al sensibilităţii mele, de natură să stimuleze un început de reflexivitate: ”Nu mai sunt nici jumătate din cel care-am fost. O umbră îmi întunecă viaţa. Brusc a revenit ziua de ieri!” (Yesterday). Sau: ”Cînd mă aflu în necaz, Fecioara Maria vine la mine şi-mi spune un cuvînt înţelept: lasă lucrurile să fie aşa cum sunt!” (Let it be!)”, explică Pleșu.