Boanchiș: Situația se poate detensiona într-un singur fel, prin demisia lui Dragnea

Jurnalistul Răzvan Ioan Boanchiș scrie, într-un articol publicat pe site-ul național.ro, că Liviu Dragnea a devenit bolovanul care trage PSD la fund și că singura soluție pentru detensionarea situației este demisia șefului PSD.

”Dragnea este un personaj amfibiu și vâscos, am mai scris asta. Și ca să rămân în regim lacustru, Dragnea a devenit bolovanul care trage PSD la fund.
Tudose și Firea se ceartă pe Piața Victoriei din cauza lui Dragnea. Nașul tefelistilor este cel numit, inclusiv de către dușmani, Daddy, o poreclă nepotrivită, pentru că îl umanizează. Ordonanta 13 a generat tefelismul și a transformat PSD în cel mai incapabil partid de guvernământ din istoria României. PSD este la Putere și țara o conduc unii pe care nu i-a votat nimeni. Iar cele mai vocale persoane din PSD sunt niște amazoane de partid ușor trecute, efectul fiind mai degraba comic. (…) Dincolo de consideratiile astea și de incidentele de pe 1 Decembrie, din Piata Victoriei, e clar ca situația se poate detensiona într-un singur fel. Prin demisia lui Dragnea. El este obiectul muncii pentru tefeliști și le va fi greu să se regrupeze, până după anul nou”, scrie Boanchiș.

Acesta mai susține că există o diferență foarte mare între Piata Universitatii 1990 și Piata Victoriei 2017.

”Manifestanții din Piața Universității au fost arestați și bătuți, după ce minerii le frageziseră oasele. Manifestanții din Piața Universității erau îndumnezeiți sau pe cale de îmbisericire, acolo se zicea Tatăl Nostru în genunchi, iar în balconul din Piață vorbeau, seară de seară, preoți. (…) Manifestanții din Piata Universitatii citeau cărți – ce straniu suna “citeau cărți”! Tefeliștii sunt altceva. Niște neomarxisti atei, care citesc facebook. Acum voi exagera un pic, dar la cât exagerează comuniștii ăștia noi, nu contează. Când îi văd pe tefelistii pilotați cu ajutorul facebook, îmi aduc aminte de epurarea bibliotecilor, din anii ’50, și de versurile lui Emil Manu «Vor încălzi cu opera lui Kant/ Barac»”, mai scrie Răzvan Ioan Boanchiș.