Muncitori scoşi la ordin din case pentru a striga lozinci de preamărire a conducătorului iubit. Aşa era sărbătorită ziua de 1 mai în perioada regimului comunist. Astăzi un singur lucru a fost păstrat din vechile tradiţii…. Cei mai mulţi petrec ziua de 1 mai la iarbă verde cu mici şi bere.
La peste 20 de ani de la căderea regimului comunist, rămân multe amintiri pentru românii care sărbătoreau 1 mai muncitoresc pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. În acele vremuri, 1 mai însemna de fapt defilări pe kilometri întregi, marșuri de multe ore în plină arșiță, și abia la final lumea era premiată cu câte un cico, o bere sau un mic.
Cu o tradiţie de mai bine de un secol şi cu origini americane, greva muncitorilor din Chicago, Sărbătoarea de 1 mai a fost adusă în România de regele Carol în 1890, atunci când a fost și serbată pentru prima dată această zi.
Era comunistă a exploatat propagandistic această zi. Atmosfera festivă de 1 mai oferea de fapt ocazia de a se mulţumi „bravilor conducători” pentru liniştea şi bunăstarea oferită. Toată lumea participa, oamenii de la sate și de la orașe fiind scoși cu forța din case pentru a-și exprima recunoștința față de conducătorul iubit.
Nu a fost neglijat nici fondul muzical. De altfel, compoziția lui Ciprian Porumbescu- 1 mai muncitoresc a fost confiscată de comuniști pentru a servi drept pretext muzical zilei celor ce muncesc iar cântecul și-a pierdut semnificația originală.
Ziua de 1 mai se încheia la iarbă verde cu mici și bere. Această ultimă parte a sărbătoarei comuniste de 1 mai este singura care a supraviețuit și după 1990.