Companiile energetice au început să apeleze la diverite „trucuri” pentru a putea achiziționa în continuare petrol rusesc și pentru a câștiga mai mulți bani. Amestecat cu țiței din alte surse, petrolul rusesc poate fi introdus pe piață, evitând sancțiunile și limitările.
După cum a explicat Javier Bias, expert Bloomberg pe mărfuri, mai multe companii europene, cu Shell în frunte, pun în aplicare diferite trucuri pentru a evita sancțiunile impuse Rusiei. Odată ajuns în Letonia, țițeiul rusesc se alcătuiește dintr-un amestec de 49% țiței rusesc și 51% țiței din altă țară, potrivit IlFattoquotidiano.it.
Opinia publică nu are ce să obiecteze, se respectă sancţiunile impuse de SUA, Canada și Marea Britanie (primele două în vigoare de la sfârșitul lunii aprilie, cea a Londrei la sfârșitul lui 2022) și se câştigă bani buni de pe urma țițeiului rusesc, care în prezent este vândut pe piețe la preţuri mai mici. Astfel, deși s-ar crede că achizițiile din Rusia scad, în realitate acestea cresc sau rămân constante.
În cazul Shell (prima companie petrolieră privată din lume), explică Bias, compania a schimbat așa-zișii termeni și condiții ale contractelor sale pentru a permite comercializarea noului amestec.
Noua formulare spune: „Bunurile sunt considerate a fi de origine rusă dacă sunt produse în Rusia sau dacă 50% sau mai mult din conținutul lor (în volum) este fabricat din material produs în Rusia”. Și, de fapt, amestecul are loc dincolo de granița rusă. La polul opus, compania franceză Total și cea spaniolă Repsol au declarat în mod explicit că mărfurile care conțin măcar o parte din petrolul rus nu trebuie achiziționate.
Întrebat de IlFattoquotidiano.it, Eni reiterează că a „suspendat semnarea de noi contracte legate de achiziționarea de țiței din Rusia. Și în orice caz, va funcționa cu respectarea deplină a dispozițiilor instituțiilor europene și naționale”, fără a adăuga totuși alte indicații cu privire la problema amestecurilor.
Pe piața petrolului, comercianții vorbesc despre un „amestec leton”, folosit în principal pentru a produce motorină. În mod obișnuit, încărcătura cu țiței rusesc pleacă din portul Primorsk, lângă Sankt Petersburg, și ajunge în Ventspils, un port din Letonia care găzduiește un terminal petrolier mare și are o capacitate mare de stocare. Aici se face amestecul.
Povestea este de asemenea curioasă pentru că Letonia, Lituania și Estonia, spre deosebire de celelalte țări din UE, au anunțat oprirea importurilor de hidrocarburi rusești.
Cu toate acestea, proceduri similare au avut loc și în Țările de Jos, cu transferuri de la navă la navă. Aceste tehnici amintesc de cele folosite în trecut pentru a introduce pe piață țițeiul iranian sau venezuelean, ambele fiind supuse sancțiunilor.
În aceste cazuri, a fost denumit „amestec din Malaezia” sau „amestec din Singapore”, deoarece încărcăturile erau folosite mai ales în Orientul Îndepărtat.