Despre acțiunile Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și „marile capturi” ale Fiscului scrie jurnalistul Cristian Câmpeanu în România Liberă, ediția online. Câmpeanu susține că intervenția statului prin cererea și impunerea de taxe ar trebui justificată prin furnizarea de servicii.
„Banii din taxele și impozitele plătite de cătățean trebuie să se regăsească în proiecte comunitare cum ar fi siguranța și ordinea publică și, eventual, de infrastructură, utilități și orice altceva este pe măsura taxelor plătite. Altfel spus, sarcina de a produce o justificare pentru care percepe taxe și impozite aparține statului. De aceea guvernul face un proiect de buget pe care îl propune spre aprobare parlamentului. Ca să justifice intruziunea în viața și activitatea economică a indivizilor. De ce le ia banii și ce face cu ei. Acesta este ABC-ul contractului social și democrației liberale”, scrie jurnalistul.
Câmpeanu subliniază că statul pretinde cetățeanului să-și achite obligațiile fără ca el însuși să presteze serviciile cerute.
“Avem de-a face cu cel mai corupt Stat (sau Guvern, tot aia, în acest caz) – dovedit prin hotărâri judecătorești – din istoria multiseculară a românilor și ar trebui să ne supunem fără să crâcnim unui cod fiscal realizat de un om cu tablouri în pereți, nu pe pereți?”, se întreabă Câmpeanu.
Jurnalistul atrage atenția președintelui ANAF, Gelu Diaconu, care a declarat „război” micilor evazioniști, că “sursa corupției și șpăgii este statul care cere taxe și impozite, nu cetățeanul care încearcă să-și limiteze pagubele”.
“Nu noi suntem datori statului, statul ne este dator nouă. Deci când vine să îmi ceară banii, Statul trebuie să dovedească ca a prestat, nu eu. Domnii Ponta și Diaconu îmi sunt datori mie, nu eu lor. Or statul român nu prestează. Statul român acționează discrecționar și abuziv. Revolta împotriva tiraniei fiscale e o măsură a sănătății sociale și a libertății”, concluzionează jurnalistul.