Adevărul despre Goebbels: Era obsedat că soția lui are o relație cu Hitler și nu era un geniu al propagandei

O biografie a lui Joseph Goebbels, recent publicată de Peter Longerich, arată o cu totul altă față a ministrului Propagandei şi Instruirii Publice din perioada în care Hitler a condus Germania, scrie Daily Mail.

Potrivit lui Longerich, Goebbels era obsedat de faptul că Hitler are o relație cu soția lui, Magda Goebbels. Acesta era un narcisist patologic, care nu avea nicio reținere să-și înșele soția, dar nu accepta să fie tratat și el la fel.

Goebbels ar fi avut numeroase aventuri, având o obsesie mai ales pentru femeile mai în vârstă decât el. La numai 13 ani s-a simțit atras de mama vitregă a unui prieten de-al său. „Erosul se trezeşte”, relata Goebbels în jurnalul său. În adolescenţă a avut mai multe partenere, chiar mai multe în acelaşi timp. „Liesel mă iubeşte (…) Îmi place Agnes. Se joacă cu mine”, scria Goebbels în jurnal.

Când Goebbels a cunoscut-o pe Magda, el era liderul din Berlin al Partidului Nazist, iar ea era secretară la biroul său. Atracţia Magdei pentru  Hitler a devenit o obsesie pentru Goebbels, care, la un moment dat, a scris în jurnal: „Magda lasă garda jos cu şeful (Hitler – n.r.). Mă face să sufăr mult. Nu e chiar o doamnă. Mă tem că nu pot fi sigur de loialitatea ei”.

Autorul biografiei mai susține că Goebbels nu era geniul propagandei naziste așa cum l-a văzut lumea. O mare parte din presă era controlată în acea perioadă de Otto Dietrich, responsabilul de presă al Reich-ului, cu care Goebbels a avut mai multe dispute, iar propaganda în afara Germaniei era mai ales responsabilitatea lui Alfred Rosenberg, care se ocupa de teritoriile ocupate din est. Și forțele armate erau ținta unei propagande, care nu era în responsabilitatea lui Goebbels.

Longerich mai susține că libertatea de expresie nu exista în acea perioadă în Germania, aşa că este greu de imaginat că Goebbels a influenţat opinia publică. În plus, Goebbels nu era nici pe departe atât de important pe cât credea, dovadă fiind faptul că nu participa la luarea celor mai importante decizii, precum cele privind războiul.