Andrei Pleșu este de părere că, în încercarea de a găsi o formă de relaxare în fața televizorului, oferta românească se rezumă la dezbateri. “Dezbateri despre de toate, cu moderatori volubili, cînd băncoşi, cînd nervoşi şi cu invitaţi de toate culorile politice şi profesionale, incluzînd cîteva echipe de ”experţi”, mereu aceiaşi, seară de seară”.
Scriitorul delimitează dezbaterile de divertisment, cele în care invitații sunt fie “un rege al manelelor”, un bogătaș rrom de provincie, fie „domnișoare cu buze apocaliptice” și între cele serioase, precum “o amplă dezbatere despre „problematica meteo” sau dezbaterile culinare ce aduc concurenții în pragul lacrimilor.
“Evident, pe primul loc sunt dezbaterile politice. În doi, în trei, în cîte cîţi vrei…Cuvinte grele, atacuri la baionetă, fente de cartier, ”obiectivităţi” de paradă. Moderatorii fac glumiţe sau se burzuluiesc, invitaţii vorbesc în devălmăşie, nimeni n-are îndoieli, nimeni nu greşeşte, nimeni nu ascultă. Dezbateri fără dialog, ping-pong de vorbe fără comunicare. Deunăzi, am asistat obosit la o ”dezbatere”, în care o doamnă ireductibil partinică cerea ”colegilor” un schimb ”constructiv” de idei, în vreme ce un partener de coaliţie (ministeriabil chiar, din cîte am auzit) îşi beştelea interlocutorii cu ”aroganţe” de gang, izvorîte dintr-o suficienţă indemolabilă. E uimitor să vezi cum se vorbeşte astăzi în politică! Unii spun că şi în această privinţă (ca în toate) vinovat e Traian Băsescu. Şi e drept, în materie de limbaj, fostul preşedinte n-a fost chiar fată mare. Dar ce discipoli sîrguincioşi! Ce emulaţie s-a născut în jurul ”maestrului”! Ce de imitatori fioroşi sau rîncezi au proliferat în umbra Cotrocenilor! Mă întreb, uneori, cum vor arăta urmaşii noştri, crescuţi cu ochii pe dezbaterile de azi, ai căror protagonişti folosesc limba română ca pe o bîtă””, scrie Pleșu pe Adevărul.
El conchide cu ideea că “oferta de tacla a televiziunilor noastre este torenţială. Te uiţi şi cîştigi! Te uiţi şi amuţeşti! Te uiţi!”.