Cum a ajuns un pictor maghiar să „trântească“ stema României Mari. Românii din Transilvania nu sunt reprezentaţi pe stema naţională (FOTO)

Pe stema României Mari, Transilvania este reprezentată prin elemente care arată o realitate de la sfârșitul anilor 1500, atunci când maghiarii, saşii şi secuii erau recunoscuți ca cele trei „naţiuni“ privilegiate.

În 1921 au fost analizate patru proiecte pentru stema României Mari, dintre acestea fiind ales cel al lui Paul Gore, un erudit din Republica Moldova.

În luna iunie a acelui an, acesta a fost chemat la București pentru a „compunere stemei Ţării“.

Din cauza unor probleme din familie, acesta nu a putut ajunge la București, dar a solicitat să-i fie trimisă o scrisoare în care să fie prezentate modificările care trebuie aduse.

Paul Gore scria directorilor de ziare așa: „Credeam că proiectul nostru e definitiv, cu atât mai vârtos, că în felul acesta ne-a lămurit şi d-l preşedinte al Comisiunii, d-l ministru de interne Constantin Argetoianu. După dorinţa exprimată de M.S. Regele, am prezentat Majestăţii sale descrierea proiectului stemei în limba franţuzească, care se socoteşte cea mai scurtă şi mai precisă în ştiinţa heraldicii“.

Silviu Nistor, autorul lucrării „Stema României. Istoria unui simbol“, spune că într-un moment nevralgic pe ”uşa din dos a cabinetului regal” a fost adus un personaj misterios, József Sebestyén de Köpeczi, care era mai mult pictor decât heraldist.

Proiectul lui Gore nu era desenat într-un mod profesionist, în timp ce al lui Köpeczi era într-un mod profesionist acesta fiind un pictor heraldic.

Acesta din urmă a păstrat integral stema discriminatorie a Transilvaniei, aşezând-o exact în cartierul patru în care fusese fixată şi în stema Ungariei.

Astfel, era reprodusă stema din 1765 când apăreau simbolurile heraldice ale celor trei „naţiuni” privilegiate: secuii, maghiarii și saşii, însă românii care erau cei mai mulți dintre locuitorii Transilvaniei nu erau reprezentaţi deloc.

Foto: Adevărul.ro

”Se prea poate ca Regelui să i se fi transmis şi următoarea interpretare îmbietoare. Transilvania era o fostă provincie imperială, având o stemă istorică consacrată de Maria Tereza, care se impune a fi menţinută. Aceasta cu atât mai mult cu cât în calitate de principe german se considera, probabil, îndreptăţit să păstreze şi să perpetueze o stemă consacrată de un împărat romano-german care fusese suveranul fostei sale patrii“, afirmă Nistor.

„Stema era consecinţa confuziilor, ambigutăţilor, inconsecvenţelor, greşelor şi manevrelor comise pe parcurs de Köpeczi şi cercurile de interese pe care le reprezenta şi care au ştiut să profite din plin. În configurarea imaginii de ansamblu a stemei, compusă din cinci cartiere, Köpeczi urmărea încă un lucru. Anume acela de a ilustra, prin fragmentarea temei, caracterul compozit al statului naţional unitar român, format prin înglobarea de provincii şi regiuni «răpite» de la statele înconjurătoare, cum susţineau Moscova şi Budapesta“, susţine istoricul. Altfel spus, provinciile şi regiunile din partea inferioară a stemei -Transilvania, Banatul, Oltenia, Dobrogea – ar avea o apartenenţă legitimă la statul român discutabilă.

După legiferare, era de aşteptat ca evenimentul să aibă răsunetul cuvenit în presa din România, să fie prezentată publicului noua stemă a României. Nu a fost însă aşa. „Dimpotrivă, a fost o conjuraţie a tăcerii“, notează Nistor. Spre exemplu, în ziarul „Patria“ din Cluj era inserat articolul „Noua stemă a ţării“, unul sec, descriptiv, fără nicio apreciere sau referire critică. Chiar şi Köpeczi a scris un articol în revista „Ilustraţia“ din 1921, intitulat „Noua stemă a României“. „Articolul este un text fad, o prezentare excesiv de sumară şi de formală, data fiind importanţa problemei, autorul ar fi trebuit să-şi asume concepţia şi responsabilitatea faţă de ceea ce a făcut. Dar autorul nu are onestitatea minima de a-şi semna articolul. Iar ca lucrurile să fie mai clare, readcţia a renunţat şi la la cuprinsul numărului de revistă“, mai spune Silviu Nistor, potrivit Adevărul.

După aceasta, Paul Gore a fost primul care a reacționat și a făcut un studiu prin care analiza fiecare emblemă în parte.

Manuscrisul s-a păstrat doar parţial. Potrivit istoricului citat, au dispărut tocmai pasajele referitoare la stema Transilvaniei, încă o dovadă în plus că au existat interese serioase ca respectivul înscris să dispară, iar întreaga problemă să fie trecută sub tăcere.

Un lucru care trebuie adus în diuscuție este că Transilvania nu a putut să aibă o stemă proprie definitiv fixată până după dezintegrarrea statului feudal magiar.

S-a descoperit în urma declarațiilor heraldistului Constantin Moisil că de fapt ideea îi aparținuse lui Gore și nu lui Köpeczi, acesta considerând stema Transilvaniei cu simbolurile ungurilor, sașilor și secuilor, din care nu făceau parte simboulrile românești drept o „expresie a unităţii naţionale a poporului român“.

„Odată cu realizarea acestui sigiliu de stat se constituie stema integrală a principiului Transilvaniei care conţine înfăţişarea simbolică a celor trei «naţiuni» privilegiate. Românii nefiind recunoscuţi ca având dreptul de participare la conducerea treburilor de stat, prin urmare nefiind recunoscuţi ca «naţiune» politică, nu figurează în reprezentările heraldice ce transpuneau în imagini realităţile politice existente în acel timp. Această stema va constitui, de aici înainte, însemnul consacrat al Transilvaniei, care devine prin forţa uzului stema oficială, deşi nu era încă definitiv fixată, şi deşi nu se cunoaşte vreo dispoziţie legală pentru întrebuinţarea ei“, a precizat Silviu Nistor, mai scrie sursa citată.