„Femeia în rochie albastră”, bătută de mineri în 1990, rupe tăcerea chiar în ziua în care Iliescu a fost înmormântat: “Nu mă gândeam că o să mănânc o așa bătaie”. A povestit cum s-a întâmplat totul

Una dintre cele mai emblematice imagini ale Mineriadei din 13-15 iunie 1990 este cea a femeii îmbrăcată într-o rochie albastră, agresată și ridicată de mineri înarmați cu bâte. Fotografia, devenită simbol al violențelor din acele zile, continuă să ridice întrebări dureroase: unde era dusă femeia și ce s-a întâmplat cu ea? Imaginea a fost surprinsă de Andrei Iliescu, corespondent France Press în România în acea perioadă. Mult timp, identitatea femeii a rămas necunoscută.

Cuprins:

• Cine este „femeia în rochie albastră” ridicată de mineri înarmați cu bâte
• Ce spune Izabela Odor despre Iliescu și justiție
• Cum l-a perceput pe Ion Iliescu
• Cum a ajuns Izabela Odor să fie luată pe sus de către mineri
• Ce i-au făcut minerii
• De ce consideră Izabela Odor că Iliescu nu a fost condamnat

Cine este „femeia în rochie albastră” ridicată de mineri înarmați cu bâte

Abia în urmă cu zece ani, regretata jurnalistă Iulia Marin a descoperit cine este victima. Numele ei este Ioana Izabela Odor, iar povestea i-a fost relatată în publicația PressOne. Jurnalista a numit-o „femeia în rochie albastră”, o etichetă care a rămas în conștiința publică.

Ce spune Izabela Odor despre Iliescu și justiție

Ioana Izabela Odor are, în prezent, 74 de ani. Traumele fizice și psihice nu au dispărut. Din cauza unei proteze la șold, nu mai poate ieși din casă, dar urmărește cu atenție actualitatea politică.

„Cred că în continuare există forțe care se opun democrației în România”, spune ea într-un interviu acordat pentru HotNews.

Cum l-a perceput pe Ion Iliescu

Întrebată cum l-a perceput pe Ion Iliescu, Izabela Odor a răspuns: “Domnule, de-a lungul celor 30 și ceva de ani eu n-am putut să-l sufăr niciodată pe Iliescu. Am văzut în el doar un activist de partid, chiar înainte de a mânca bătaie de la mineri. Chiar din prima zi când a apărut. Dar, mă rog, acesta a fost președintele, poporul l-a ales”.

Femeia a mai menționat că nu crede că Iliescu merita să fie înmormântat cu onoruri militare.

“Mie nu mi se pare că merită. Pe de altă parte, mai ascult și eu la televizor oameni intelectuali care spun că, totuși, a fost șeful statului nostru și trebuie să i se dea anumite onoruri ca șef de stat. Nu că a fost el un om extraordinar, ci că noi, ca stat, trebuie să ne respectăm șefii”, a declarat Izabela Odor.

Chestionată cum ar trebui să-l rețină istoria pe Ion Iliescu, ea a răspuns:

“Exact așa cum a fost. Un om care a făcut mult rău țării. E adevărat că sub el s-a întors roata, în sensul că de la comunismul ăla tâmpit am trecut la democrație. Dar a luat și multe măsuri care nu erau de democratice”. 

Cum a ajuns Izabela Odor să fie luată pe sus de către mineri

Femeia a povestit și cum a ajuns să fie luată pe sus de către mineri, la acea vreme.

“Mergeam la serviciu, la Institutul de metrologie. Eu luam metroul, fie de la Romană, fie de la Universitate. Știam ce se întâmplă acolo, ascultam toată noaptea la BBC, că ai noștri nu spuneau nimic sau spuneau deformat. În dimineața aceea am preferat să mă duc în Piața Universității. Era ora 7 – 7 și ceva. 

Eram pe bulevard, cam în dreptul sediului liberalilor, vis a vis de Sala Dalles. Mergeam spre metrou și am văzut niște mineri cum băteau un bărbat cu părul alb, un om de vreo 60 de ani. Îl umpluseră de sânge.  

Eu, de pe partea asta, am început să strig: „ce e asta, asta e democrație?” și mai multe vorbe. Și cu ocazia aceasta a apărut un bărbat care avea salopetă albastră, nu era de miner. 

Acesta mi-a zis: „ce faci cucoană, de ce nu mergi la lucru?” „Păi la lucru mă duc”, i-am răspuns. „Dar tu ce cauți pe bulevard?”, l-am întrebat. 

Nu mă gândeam că o să mănânc o așa bătaie, o făceam pe revoluționara. Au apărut apoi niște flăcăi în salopete negre, mie nu mi s-au părut că erau murdare, ci chiar curate. M-au înconjurat, unul mi-a tras cu bâta de cauciuc pe spinare, eu i-am tras o palmă și tot nu mă gândeam că o să mă bată. 

Dar ei au început să mă bată: eu strigam „lăsați-mă în pace”, Erau acolo niște femei care erau împotriva Pieței Universității, care umblau pe acolo în general cu sacoșe în mână. Două dintre ele mă văzuseră cu o seară înainte când am demonstrat și au început să strige: „așa, băteți-o, că a strigat Jos Iliescu!”.

Și în „pasul ștrengarului”, exact cum se vede în poză, m-au dus la Hotel Intercontinental. Eu am căzut, m-am împiedicat în sanda și am căzut la intersecția Batiștei cu bulevardul Magheru”, a mărturisit Izabela Odor.

Ce i-au făcut minerii

Întrebată ce a făcut Hotel Intercontinental, ea a spus:

 “M-au băgat în vestibulul hotelului, unde erau mai mulți ca mine. Acolo m-au mai tras de păr și m-au predat unui bărbat între două vârste, cu o mutră mai spilcuită. Acesta mi-a umblat în hârtii, a văzut că aveam buletin, aveam totul la mine și i-am zis: „eu mă duc la lucru, domle, ăsta este drumul meu, iau metroul de aici”. 

Și-a dat seama că nu sunt o nebună și zice: „stați așa, lăsați-o în pace”. Am văzut că acolo, în vestibul, mai erau un bărbat și o femeie, predați de mineri. Erau bătuți rău și au fost trimiși la Spitalul Colțea. 

Pe mine m-a luat el și m-a traversat toată piața (n.r. – Universității) care era plină de mineri, dar eu simțeam într-un fel că el mă protejează acum, dar eu tot strigam „istoria nu o să vă ierte”, „ce faceți aici?”. 

Dar el îmi spunea: „doamnă, tăceți din gură, „ăștia sunt oameni care tocmai au ieșit din șut (n.r. – schimbul din mină)  și nu putem să-i mai stăpânim.”.

Avea niște pantaloni gri, nu mai țin minte exact, cămașă albă cu mânecă până la cot. Mi-a spus la un moment dat: „sunt inginerul cutare”, dar nu am reținut numele în nebunia aia.

 M-a scos la Casa Armatei, unde era un magazinul copiilor. Mi-a zis că văzuse unde locuiesc, eu locuiam foarte aproape, la Sala Palatului. „Acum vă duceți acasă, doamnă?” m-a întrebat. 

Eu nu simțeam nicio lovitură, dar mă bătuseră, mă albăstriseră. M-au lovit în primul rând în cap. Eram plină de cucuie, din fericire nu mi-au spart capul.

Am luat-o pe Calea Victoriei, nu mi-am dat seama, dar eram ciufulită rău. Și m-am întâlnit tot cu niște femei cu sacoșe: „ce e cu tine?” „Păi m-au bătut minerii”, am zis. „Bine ți-au făcut”, au spus ele. 

Am ajuns acasă, aveam niște vecini foarte cumsecade. Au venit două-trei vecine, m-au ajutat să mă dezbrac și m-au băgat sub duș. Când a început să curgă apa călduță pe mine, a început să mă doară tot spatele și mâinile, picioarele, până la genunchi. Vecinii mei m-au dus la medicina legală, unde era o doctoriță care mi-a spus că trebuie să fac plângere”.

De ce consideră Izabela Odor că Iliescu nu a fost condamnat

“Ați urmărit dosarul Mineriadei? Că până la urmă înțeleg că ați făcut plângere pentru ce s-a întâmplat atunci”, a fost întrebată femeia.

“Am făcut plângere, dar s-a tot tergiversat dosarul. Se schimba regimul, mă căutau, mă întrebau una alta, apoi nimic. Senzația mea a fost că atâta timp cât Iliescu trăiește nu se va judeca nimic.  Acum poate se schimbă ceva, când nu mai e Iliescu.

Ultima dată, acum vreo 3 ani, au venit niște procurori. Niște oameni tineri. M-au întrebat ce s-a întâmplat, eu le-am povestit. Mi-au luat un interviu, ca să zic așa, mi-au zis și să le trimit imagine asta cu minerii și certificatul medico-legal. Le-am zis că am obosit de toate lucrurile astea, bine că am scăpat de comunism. ”, a răspuns ea.

Izabela Odor a explicat și de ce crede ea că Iliescu nu a fost condamnat în ciuda dosarelor pe care le-a avut.

“Povestea este că fosta securitate, nomenclatură, nu au dispărut. Nu au vrut să-l judece. Acum, că a murit, procesele ar putea fi mai serioase. Sper ca și dosarul meu să meargă mai departe. 

Să se spună adevărul, domnule, pentru că mă uit în jur și văd tineri de 40 de ani care au idei anti-democratice”, a mai spus femeia.