Ion Cristoiu: Cum am petrecut primul Revelion din Cel de-al treilea Război mondial, Războiul cu Statul Islamic, de 50000 de locuitori, păstori de capre

Jurnalistul Ion Cristoiu a povestit în “Gândul de luni”, de pe blogul personal, despre cum și-a petrecut Revelionul departe de România.

Cristoiu relatează într-un stil amuzant modul în care a sărbătorit Revelionul în Italia.

„Am petrecut e un fel de a spune. Nu mă imaginaţi destupînd sticla de şampanie cu cîteva minute înainte de Miezul nopţii, nici umblînd prin mulţime cu coarnele roşii electrice cumpărate de la ambulanţi, nici bîţîindu-mă în ritmul muzicii, nici numărînd de la 10 înapoi pînă la zero, pentru a sfîrşi într-un hăulit de sălbatec la apariţia lunii mîncate de vîrcolaci.

Imaginaţi-mă că un bătrîn serios, cu şapcă de social-democrat, filmînd şi fotografiind într-una, nici el prea convins c-ar fi de folos la ceva.

Din cînd în cînd bătrînul scoate carneţelul din taşcă, deşurubează pixul de la gît şi scrie.

Noroc că toţi cei din jur sînt ocupaţi cu datul în stambă tipic trecerii de la un an la altul.

Altfel n-ar fi mare lucru să fiu luat pe sus ca spion rus.

De ce-o fi simţit nevoia omul modern în noaptea de Anul Nou să zbiere, să fluiere, să arunce cu pocnitori, să se îmbrăţişeze cu cei din jur şi, mai nou, să trimită SMS-uri clişeu?

Va fi avînd un cuvînt de spus, urcînd din vremurile omului primitiv, spaima la trecerea timpului, una dintre legii firii căreia nu i s-a găsit şi nu i se va găsi contracararea?

Anul acesta Revelionul m-a prins la Siracusa. Cînd ajung undeva în vacanţa de iarnă, printre primele lucruri de care mă interesez la recepţie e dacă şi unde se face Revelionul în stradă.

La Siracusa, mai precis la Ortegia, n-a fost nevoie de asta. Trecusem anul trecut în viteză prin Siracusa, într-o încercare eşuată de a vizita Teatrul Grec şi Urechea lui Dionisio şi, în Piaţa Domului, văzusem lucrîndu-se la scena Petrecerii de Revelion”, a povestit Cristoiu.

În continuare, jurnalistul a povestit despre cum l-a prins Noul An și despre obiceiurile sale din noaptea de Revelion, dar și despre ce pericol i-a trecut prin minte că ar fi putut avea loc într-o astfel de mulțime.

„La toate Revelioanele petrecute în stradă, primul meu gînd, de cum m-am văzut la faţa locului, a fost să-mi caut un loc înalt. Nu numai pentru a putea filma, dar şi pentru a mă pune la adăpost de furia sărbătorească de la Miezul Nopţii.

Am avut de-a lungul ultimului deceniu, la Roma, la Barcelona, la Palermo, experienţe dramatice pe cale de a deveni tragice în confruntarea cu furia poporului bucuros că vine Anul Nou.

Am fost gata-gata să fiu strivit la Roma, făcut leoarcă de şampania altora la Barcelona, gata să rămîn invalid din cauza petardelor la Palermo.

Aici, la Siracusa, spre o altă surprindere de-a mea, Piaţa nu era arhiplină. La o adică, între mine şi zidul clădirii era o distanţă suficientă pentru a o rupe la fugă în eventualitatea unui tzunami uman produs de fericirea c-am intrat în Noul An.

Cu toate acestea, după ce l-am ochit (între două persoane suficient de mature ca să nu stea lipite amoros), mi-am găsit un loc pe esplanda de la intrarea în Dom.

De acolo, am urmărit, fără a încerca o minimă trăire sărbătorească, datul în stambă al localnicilor cu prilejul Anului Nou.

Spectacolul era susţinut de un post de radio. Între două pachete de publicitate, pe ecranele din fundalul scenei se derulau imagini cu cei din faţa scenei. Văzîndu-se pe ecran, toţi cei din faţa scenei încercau sindromul omului care se descoperă transmis în direct:

Făceau cu mîna, scoteau limba la ei înşişi, săreau în sus, ca la ţipurită, îşi puneau reciproc coarne.

Din cînd în cînd, un cetăţean de pe scenă simţea nevoia unei chemări a mulţumii la solidaritate cu zbieretele sale.

Cum stau eu aşa, filmînd şi fotografiind mulţimea şi scena, m-a cuprins la un moment dat neliniştea.

Ce-ar fi dacă un kamikaze s-ar autodetona în mulţime? Vedeam deja mulţimea călcîndu-se în picioare, auzeam strigătele răniţilor.

Era o prostie ce gîndeam? Nu, nu era o prostie. Un kamikaze încins cu o centură de grenade putea intra în mulţime fără nici o problemă.

Şi atunci, pe cînd minutele se rostogoleau către un nou an, mi-am dat seama că Revelionul 2016 nu e unul obişnuit.

E primul Revelion pe care-l petrec din Cel de-al Treilea Război Mondial”, a spus Ion Cristoiu.