Istoria nespusă! După 75 de ani, SECRETUL lui Ion Iliescu iese la iveală. SCRISORILE-DOCUMENT trimise de tatăl său din puşcărie

Liderii comuniști, care au condus România aproape jumătate din cei 100 de ani care au trecut de la revoluţia bolşevică din octombrie, şi-au retuşat biografiile astfel încât să apară proiectaţi într-o lumină eroică, revoluţionară.

Ei "n-au precupeţit niciun efort" în lupta lor, deşi au fost, spun ei, supuşi celor mai inumane tratamente de "ticălosul regim burghezo-moşieresc", scrie Mediafax.

Într-o serie de cărți poștale, ce au făcut parte dintr-un fond documentar al CC al PCR și care au fost depuse, benevol, de către luptătorii comunişti, aceștiau își declară către familie suferințele suferite în lagăre. Cel mai adesea este invocat un lagăr de la Târgu joi.

Acolo şi-au efectuat stagiul, printre alţii, Ion Popescu-Puţuri, Ion Gheorghe Maurer, Atanase Joja, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi, ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră, cel mai iubit fiu al poporului – Nicolae Ceauşescu.

Alexandru Iliescu, tatăl lui Ion Iliescu, a beneficiat şi el de un sejur în lagărul de la Târgu Jiu, în 1941. Iată cum decurgea o astfel de "internare" şi care erau condiţiile de "detenţie".

21 iulie 1940

"Dragă Marioară (n.r. soția sa, mama vitregă a lui Ion Iliescu), află că eu sunt în drum spre Miercurea Ciucului…"

22 iulie 1940

" (…) la Miercurea Ciucului nu a mai fost loc, aşa că nu m-a primit. Astăzi mă prezint la Siguranţa din Ploieşti, ce o să fie mai departe nu ştiu…"

Cazare în lagărul de tranzit din Caracal:

25 august 1940

"Dragă Marioară, eu am nevoie de indispensabili lungi şi de flanele călduroase, de o şapcă, de pardesiu, pantofi, pastă de dinţi. Alimente: şuncă, salam, dacă în caz că vii tu îmi poţi aduce şi ceva dulciuri."

18 octombrie 1940

"Dragă Marioară, voi ştiţi că eu tot timpul am luptat ca tot poporul muncitor din România să aibă o viaţă mai bună. Am fost împotriva acelora care fură munca poporului, trăind în lux şi desfrâu. În fiecare zi mă uit de zeci de ori la fotografia voastră care o ţin pe o mescioară la capul patului şi gândurile mele vă îmbrăţişează cu toată dragostea. Te rog nu uita şi trimitem butoni de camaşe şi ce oi mai putea. Complimente la toţi cei care întreabă de mine…"

29 ianuarie 1941

"Dragă Marioară, nu ţe-am răspuns telegrafic pentru că cu 2 zile mai înainte ţi-am trimis o c.p. Sunt foarte îngrijorat de Ionel, nu-mi scrii de ce boală e bolnav…"

18 februarie 1941

"Dragă Marioară, astăzi e o săptămână de când ai plecat de aici (…) Am aşteptat poate îmi trimiţi rufele (…) Află că de la Olteniţa am primit 2 colete cu slănină afumată e un deliciu (…) Ionele, cum mergi cu limba franceză şi germană? Învaţă bine că când oi veni acasă să mă înveţi şi pe mine (…)"

20 februarie 1941

"Dragă Marioară, am primit coletele ce mi le-ai trimis împreună cu rufele spălate care sunt pe listă. Am primit şi de la Olteniţa 2 colete, una cu şuncă şi alta cu prăjituri (…) îmi pare bine că Ionel învaţă bine limba franceză şi cred că o să înveţe şi pe cea germană, dar 2 limbi sunt greu de învăţat deodată (…)"

Tot în arhive poate fi găsită o fişă a dosarului care conţine "Relatarea tovarăşei Iliescu Maria despre activitatea sa în mişcarea muncitorească"

Iată câteva fragmente din "mărturia" Mariei Iliescu:

"În anul 1937 am luat efectiv legătura cu mişcarea muncitorească prin Iliescu Alexandru. A fost primul care mi-a vorbit despre lupta clasei muncitoare, despre Partidul Comunist din România, despre mizeria clasei muncitoare. Cunoştinţa noastră a avut loc la un ceai dat în folosul deţinuţilor politici antifascişti (…)"

Citește AICI mai multe mărturii ale celor doi.