Nu le vezi, dar sunt acolo: sute de particule minuscule de plastic se ascund în friptura ta, în ouă, în legume sau chiar în orezul din farfurie. Microplasticele curg din robinete, se desprind din tigăi și ajung inevitabil în organism. Chiar dacă nu știm încă pe deplin cât de periculoase sunt, oamenii de știință avertizează că suntem expuși zilnic la cantități tot mai mari. Vestea bună este că există pași simpli prin care fiecare dintre noi poate reduce această expunere.
Microplasticele sunt particule de plastic mai mici de 5 mm, iar nanoplasticele măsoară între 1 și 1.000 de nanometri. Ele se formează prin degradarea plasticului utilizat zilnic și se infiltrează peste tot. În bucătărie, provin din tigăile antiaderente, din tocătoarele din plastic sau din spatulele folosite la gătit. Chiar și deschiderea unui ambalaj din plastic poate elibera sute de particule care ajung în alimente.
Cercetătorii au descoperit microplastice în carne, ouă, pește, miere, pâine, fructe și legume. Particulele pătrund în plante prin sol și apă, iar în animale prin furaje. Ulterior, nivelul lor crește în timpul procesării industriale, unde plasticul este folosit masiv, informează bbc.com.
Un raport realizat în 109 țări arată că, în 2018, consumul global de plastic prin alimentație era de șase ori mai mare decât în 1990. În Australia, un studiu a demonstrat că oamenii consumă între 3 și 13 mg de plastic la fiecare porție de orez, în funcție de modul de ambalare și preparare. În cazul sării, situația este și mai gravă: un studiu din 2018 a găsit microplastice în 36 din 39 de mărci analizate.
Mai mult, doar deschiderea și închiderea unui capac de sticlă de plastic poate genera sute de particule pe litru de apă. Astfel, chiar și gesturile zilnice aparent banale ne expun constant.
Specialiștii spun că da. Spălarea orezului înainte de gătire poate reduce cantitatea de microplastice cu până la 40%. Rezultate similare s-au obținut și în cazul cărnii sau peștelui spălat. Deși particulele nu dispar complet, nivelul lor scade.
Apa filtrată este o altă soluție eficientă. Filtrele de carbon, precum cele din carafele de apă, rețin până la 90% din microplastice. În plus, consumul de alimente proaspete și mai puțin procesate reduce expunerea, deoarece produsele ultraprocesate trec prin mai multe puncte de contact cu plasticul.
Pe lista neagră intră tocătoarele din plastic, tigăile antiaderente zgâriate și blenderele. Un studiu a arătat că doar 30 de secunde de mixare a gheții într-un blender pot elibera sute de mii de particule. Recipiente de unică folosință sau bolurile din plastic reutilizabile contribuie și ele, mai ales pe măsură ce se degradează.
Alternativele mai sigure sunt sticla și inoxul, materiale care nu eliberează particule. Siliconul poate fi utilizat în anumite situații, dar la temperaturi foarte mari și acesta începe să se degradeze.
Deși microplasticele au fost detectate în artere, creier, placentă și sânge, oamenii de știință nu știu încă exact cât de nocive sunt. Unele cercetări sugerează că ar putea afecta microbiomul intestinal și ar putea pătrunde în sânge, în timp ce altele arată că organismul le poate elimina parțial prin procese naturale.
„Plasticul fosil, în formele sale micro și nano, a fost găsit în aproape fiecare organ al corpului studiat”, spune Paul Anastas, profesor la Yale University. „Însă nu știm dacă aceste particule rămân active sau dacă sunt inerte”.
Experții sunt de acord că singura soluție reală este reducerea globală a poluării cu plastic. Până atunci, fiecare dintre noi poate contribui prin gesturi mici: să evite ambalajele inutile, să înlocuiască ustensilele din plastic cu alternative durabile, să folosească apă filtrată și să aleagă cât mai des produse proaspete.
„Plasticul este un material ieftin și foarte util. Problema este că îl folosim excesiv și peste tot”, avertizează biologul marin Vilde Snekkevik.