Eva Alina Marin a pornit la drum lung, cel al regăsirii de sine, dar și al identității proprii. Femeia are 42 de ani, este născută în România și face apel la autoritățile italiene să o ajute să i se facă dreptate.
Totul a început când Eva avea doar 7 ani. Potrivit Tribunalului pentru Minori din Torino, ea a fost vândută sau răpită din România și dusă mai întâi în Germania, apoi în Franța, iar în cele din urmă în Italia, conform Click.
Inițial, Eva credea că a fost luată de rudele mamei, însă realitatea a fost alta. Ajunsă la Torino, a fost încredințată unei familii de etnie romă. A fost forțată să cerșească, să spele geamuri și să fure, în timp ce trăia într-un climat de abuz și exploatare.
La 8 ani, a reușit să fugă și a cerut ajutorul unor călugărițe din congregația Vincenzienelor. Autoritățile au preluat cazul și au plasat-o într-o comunitate din Val Cerrina, unde a fost considerată cetățean român.
Agresorii săi au fost condamnați, iar Eva a încercat să-și reconstruiască viața. A primit un act de naștere pe numele „Eva”, însă la 18 ani, a descoperit că acel act era al altei persoane.
„Nu cer nimic de la statul italian. Vreau doar să știu cine sunt, cum mă cheamă și care este țara mea”, scrie Eva în scrisoarea trimisă instituțiilor italiene. „Dacă sunt româncă, de ce sunt apatridă? De ce trăiesc fără drepturi?”
De-a lungul timpului, viața femeii a fost întâmpinată de greutăți. La doar 13 ani muncea la negru într-o fabrică, iar la 16 ani se întreținea singură. La 18 ani, a aflat că numele „Eva” era de fapt al nepoatei biologice a familiei care o exploatase. A urmat o perioadă de zece ani în care a trăit fără acte, fără identitate.
O fărâmă de adevărul a venit abia după ce un judecător i-a acordat ulterior statutul de apatridă, recunoscând că ar fi fost răpită sau vândută.
Cu toate acestea, pentru Eva, aceasta nu a fost o soluție, ci o altă suferință.
„De atunci, trăiesc ca o fantomă legală, obligată să-mi reînnoiesc permisul de ședere la fiecare doi ani și să plătesc taxe pentru a rămâne în țara în care am crescut.”
În scrisoarea adresată Autorității Tutelare pentru Copilărie și Adolescență, Departamentului pentru Libertăți Civile și Imigrație, precum și Comitetului Interministerial pentru Drepturile Omului, Eva Alina Marin solicită recunoașterea identității sale reale, eliberarea documentelor care i se cuvin de drept și încetarea statutului de apatridă care o condamnă la o existență incertă.
Ea cere și ca instituțiile să își asume responsabilitatea pentru abandonul și lipsa de protecție suferite în copilărie, dar și un răspuns moral și uman pentru anii pierduți, marcați de suferință, incertitudine și singurătate.
Femeia, acum în vârstă de 42 de ani, își dorește doar dreptate.
„Am fost adusă în Italia când eram copil, împreună cu alte două persoane minore, de o familie care ne exploata. Am reclamat această familie, dar sistemul nu ne-a văzut și nu ne-a salvat. Am crezut că e începutul libertății, dar a fost începutul abandonului”, a scris Eva.
„Nu cer milă. Cer dreptate. Dreptul de a exista. Pentru că eu exist și vreau să trăiesc cu un nume, o poveste și cu demnitate.”, a mai scris ea.