Obligațiile părinților care pleacă la muncă în străinătate. Ce prevede legea pentru protecția copiilor rămași acasă

Părinții care lucrează în străinătate au o serie de obligații legale menite să asigure protecția copiilor rămași acasă. Încălcarea acestor reglementări, prevăzute de lege, atrage sancțiuni destul de dure.

Cuprins:

• Ce obligații au părinții care lucrează în străinătate
• Ce obligații are persoana desemnată să aibă grijă de copii
• Ce sancțiuni prevede legislația în vigoare

Ce obligații au părinții care lucrează în străinătate

Părinții care lucrează în străinătate și își lasă copiii singuri acasă trebuie să anunțe autoritățile și să aleagă un îngrijitor adecvat pentru aceștia. Încălcarea acestor obligații atrage după sine, conform legii, sancțiuni care pot varia de la amenzi până la pierderea drepturilor părintești.

Măsurile sunt prevăzute în Legea 272/2004 vizând protecția și promovarea drepturilor copilului. Reglementările adoptate, modifică procedurile prin care direcțiile de asistență socială și serviciile sociale locale colaborează pentru prevenirea separării copilului de familie. Obiectivele urmărite sunt menite să asigure bunăstarea și dezvoltarea armonioasă a copiilor.

Conform actului normativ, părinții care pleacă la muncă în străinătate trebuie să notifice serviciul public de asistență socială de la domiciliu cu cel puțin 40 de zile înainte de plecarea din țară. Ei vor indica, în notificare, persoana care se va ocupa de copil în absența lor. Obligația se aplică și în cazul tutorelui legal.

„[P]ărintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligația de a notifica această intenție serviciului public de asistență socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara” și are „obligația de a transmite de îndată serviciului public de asistență socială din raza de domiciliu notificarea cu privire la desemnarea persoanei care se ocupă de întreținerea copilului pe perioada absenței sale”, prevede legea.

Ce obligații are persoana desemnată să aibă grijă de copii

Legea stabilește ce criterii trebuie să îndeplinească persoanal desemnată, de părinte, ca să aibă grijă de copilul rămas singur, în țară. Aceasta trebuie să facă parte din familia extinsă sau să aibă o relație apropiată cu copilul. Este foarte important să fie majoră și să ofere garanții materiale și morale pentru creșterea copilului.

„[P]ersoana desemnată (…) trebuie să facă parte din familia extinsă sau dintre rudele, altele decât cele de gradul III inclusiv, afinii, prietenii familiei ori ai familiei extinse a copilului față de care acesta a dezvoltat relații de atașament sau alături de care s-a bucurat de viața de familie, să aibă minimum 18 ani și să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui copil”, mai stabilește actul normativ.

Persoana respectivă va fi confirmată de instanța de tutelă care, la cerere sau din oficiu, poate decide delegarea temporară a autorității părintești, eventual pe toată durata absenței părinților.

Legislația mai prevede și o serie de măsuri de sprijin pentru copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate. Serviciile de asistență socială oferă consiliere și informare, părinților, cât și persoanelor desemnate, cu privire la drepturile și responsabilitățile ce le revin. Totodată, autoritățile publice, ONG sau alte instituții de profil pot iniția proiecte pentru a sprijini acești copii.

Ce sancțiuni prevede legislația în vigoare

Legislația în vigoare stabilește că mai multe entități au obligația de a monitoriza creșterea și îngrijirea copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate. Este vorba despre serviciile de asistență socială, unitățile școlare, instanțele de tutelă și autoritățile publice locale. Părinții sunt obligați să coopereze cu instituțiile și persoanele implicate în îngrijirea și educația copilului și să ia măsuri pentru respectarea drepturilor acestora.

În cazul în care părinții nu-și respectă obligațiile ce le revin riscă sancțiuni destul de dure. Acestea sunt stabilite se instanțe și pornesc de la amendă contravențională, putând ajunge, în funcție de gravitate, până la obligarea la consiliere parentală ori chiar decăderea din drepturile părintești, în situații extreme de abuz sau neglijare a copilului.