Preotul Vasile Bratie, despre venirea lui Moș Nicolae în copilăria sa: „Aveam nişte opinci roase de capră pe care nu puteam să le dăm cu cremă, dar le spălam şi le aşezam frumos lângă uşă”

Sfântul Nicolae este protectorul celor săraci, al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecaţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.

În casa preotului Vasile Bratie, obiceiurile de iarnă sunt păstrate, cu mare sfinţenie. Iar sărbătoarea Sfântului Nicolae are o semnificație aparte.

Obiceiuri de iarnă, păstrate cu sfințenie

„Legenda spune că Nicolae din Myra a existat cu adevărat fiind cunoscut în lumea creştină ca Sfântul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia. S-a născut aproximativ în 280 în Patara, Lichia, în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi. Părinţii săi, Teofan şi Nona, au murit când el era încă un copil, rămânându-i toată averea pe care  Nicolae a folosit-o  pentru a-i ajuta pe cei săraci, bolnavi şi suferinzi. În viaţa sa, Moş Nicolae a făcut multe minuni: a salvat de la înec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugăciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovaţi din temniţe, a vindecat oameni de boli crunte, le-a redat vederea, auzul, graiul. Este protectorul comercianţilor, al călătorilor, marinarilor, fetelor nemăritate şi sărace, al mireselor şi mai ales al copiilor mici şi al şcolarilor”, povesteşte  preotul paroh Vasile Bratie, din comuna Năruja, scrie Adevărul.

Eveniment - 05 dec, 12:47

La noapte vine Moș Nicolae. Care este povestea unuia dintre cele mai iubite personaje ale lunii decembrie

La Năruja, în Vrancea, obiceiurile de iarnă sunt păstrate cu mare sfinţenie, iar Moş Nicolae este aşteptat de cei mici, de cei mari, cu nerăbdare.

Copiii lustruiesc de zor ghetele şi cizmuliţele care lucesc mai tare ca niciodată. Spun poveşti, amintesc, ca din întâmplare, părinţilor ce-şi mai doresc să primească de la moşul cel bun, până când, răpuşi de oboseală, adorm.

„Noi nu aveam pantofii şi cizmuliţele luxoase de astăzi, ci aveam nişte opinci roase de capră”

Moşul vine, fără să fie văzut, lasă daruri după merite, dispărând în noapte, pentru că mai sunt copiii care abia aşteaptă ca moşul  să le treacă pragul cu sacul plin.

„Când eram eu copil, Moş Nicolae venea şi atunci, dar venea într-un alt mod decât vine astăzi. Noi, copii, îl aşteptam şi eram bucuroşi de ce ne aducea, pentru că probabil Moşul era mai sărac. Pe atunci, noi nu aveam pantofii şi cizmuliţele luxoase de astăzi, ci aveam nişte opinci roase de capră pe care nu puteam să le dăm cu cremă, dar le spălam şi le aşezam frumos lângă uşă, aşteptându-l pe Moşul. Şi venea Moşul, aducându-ne daruri, adică nuci, mere, prune, uneori chiar dulciuri, precum o eugenia sau un pachet de biscuiţi, care pentru noi erau un deliciu. Moşul vine nu numai pentru cei mici, ci şi pentru cei mari, numai că trebuie să avem ochi ca să-l vedem. Moşul, prin rugăciunile lui făcute către Dumnezeu, ne aduce sănătate, ne aduce pace”, a mai adăugat părintele Vasile Bratie.