Un nou studiu arată că stelele extrem de masive aflate aproape de finalul existenței produc particule de praf de miliardimi de metru, materie esențială din care se formează viitoarele sisteme stelare.
Cercetarea s-a concentrat pe WR 112, un sistem binar rar care include o stea de tip Wolf-Rayet, extrem de fierbinte și aflată în etapa finală de evoluție. În acest sistem, steaua principală orbitează o companioană, ambele emițând fluxuri rapide de gaz care se ciocnesc violent. În zona de impact, gazul devine dens, se comprimă și, pe măsură ce se răcește, atomii se combină pentru a forma particule solide de praf cosmic. Radiația stelară împinge apoi acest material spre exterior, creând structuri spiralate spectaculoase, asemănătoare unei moriști cosmice.
„Este uimitor să știi că unele dintre cele mai masive stele din Univers produc unele dintre cele mai mici particule de praf înainte să moară. Diferența de dimensiune dintre stea și praful pe care îl produce este de aproximativ un cvintilion la unu”, a declarat Donglin Wu, autorul principal al cercetării de la California Institute of Technology.
Timp de decenii, astronomii s-au confruntat cu rezultate opuse: unele observații indicau granule extrem de mici, în timp ce altele sugerau particule mult mai mari, de 0,1 micrometri. Pentru a rezolva discrepanța, cercetătorii au combinat datele de la Telescopul Spațial James Webb, sensibil la praful cald, cu cele de la rețeaua ALMA, care identifică particulele reci. Faptul că ALMA nu a detectat un semnal puternic a confirmat că majoritatea granulelor sunt, de fapt, prea mici pentru a fi identificate la lungimi de undă milimetrice.
„Dintre cele patru modele de distribuție a dimensiunii granulelor testate, o distribuție bimodală, cu granule nanometrice abundente și o populație secundară de 0,1 microni, reproduce cel mai bine datele observate”, au explicat autorii studiului.
Descoperirea oferă indicii despre modul în care galaxiile iau naștere cu carbon, un element vital pentru apariția vieții. Conform estimărilor, sistemul WR 112 produce anual o cantitate de praf echivalentă cu de trei ori masa Lunii. Deoarece acest praf este bogat în carbon, dimensiunea și distribuția particulelor influențează direct modul în care acest element se împrăștie în spațiul interstelar, scrie știripesurse.