Marea Britanie ia o poziţie dură în fata Uniunii Europene şi încearcă să-i forţeze mâna înainte de demararea negocierilor comerciale. Mesajul Londrei către Bruxelles

Pentru a asigura un comerţ lipstit de probleme, Mare Britanie îşi va face propria agendăşi nu va respecta regulile comerciale ale Uniunii Europene, a transmis guvernul britanic Bruxelles-ului, transmite Reuters.

Poziţia relativ agresivă (şi contradictorie) a guvernului britanic venind în virtutea foarte avantajosului statut de centru financiar al Londrei.

„Preluăm controlul propriilor legi, astfel că nu ne vom avea un grad mare de aliniere legislative cu regulile Uniunii Europene. Însă vom vrea să cooperăm şi ne aşteptam că Uniunea Europeană să-şi respecte angajamentul pentru un acord de liber-schimb după modelul celui cu Canada”, a precizat ministrul britanic de Externe, Dominic Raab, uitând însă ca Bruxelles-ul nu şi-a luat un astfel de angajament (şi nici nu aveam cum să o facă).

Vineri (31 ianuarie) Marea Britanie a ieşit din Uninea Europeană. Din acel moment, s-a intrat într-o perioadă de tranziţie, care va dura până la data de 31 decembrie 2020. În acest interval de timp, cea mai mare parte a legislației europene va continua să se aplice în Regat, adică Marea Britanie va rămâne parte atât din piaţa unică europeană, cât şi din uniunea vamală. În acest interval de timp, cea mai mare parte a legislației europene va continua să se aplice în Regat, adică Marea Britanie va rămâne parte atât din piaţa unică europeană, cât şi din uniunea vamală.

„Nu existădecât două posibile finalităţi ale negocierilor – un acord de liber-schimb precum celui cu Canada sau un acord mai flexibil precum cel cu Australia – suntem bucuroşi să le urmăm pe amandouă”, a indicat o sursă guvernamentale britanică.

Nu este prima dată când partea britanică aruncă în spaţiul public ideea unui acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană făcut după modelul celui semnat de UE şi Canada. Denumit „Acordul economic şi comercial complet (CETA)”, cel acord elimină98% dintre taxele vamale dintre UE şi Canada. Această sugestie a fost făcută pentru prima dată în 2018, provenind din rândul unuia dintre cercurile pro-Brexit ale Partidului Conservator.

Uniunea Europeană a precizat, însă, că nu va forma un acord de liber-schimb cu un vecin cu o economie puternică fără promisiuni clare că va garanta o competiţie corectă. Existând temerea în rândul liderilor europeni potrivit căreia Guvernul Johnson ar putea oferi avantaje companiilor britanice prin eliminarea unor bariere legislative – un lucru pe care premierul britanic promisese că nu îl va face.

Foto: Premierul britanic Boris Johnson (sursă foto: Facebook / Boris Johnson)

Cronologia evoluțiilorimportante din 2019 și2020legate deBrexit:

• 31 ianuarie–Brexitul se produce;
• 29 ianuarie-Parlamentul Europeana votatacordul de retragere a Marii Britanii din UE;
• 24 ianuarie– PremierulBoris Johnsonsemneazăacordul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană;
• 24 ianuarie– Șefii Comisiei și Consiliului Europeansemneazăacordul deBrexit;
• 23 ianuarie– Regina Elisabeta a II-apromulgăacordul deBrexit;
• 8 ianuarie2020– Începnoi negocieri(neoficiale) între Marea Britanie şi Uniunea Europeană. Tema: relaţiile comerciale
• 20 decembrie2019– Camera Comunelora votat acordulprivindBrexitul ce stabileşte retragerea din UE pe 31 ianuarie;
• 13 decembrie– Partidul Conservator, condus deBoris Johnson,câştigă categoricalegerile parlamentare anticipate;
• 12 decembrie– Marea Britanie susținealegeri generaleanticipate;
• 6 noiembrie– Parlamentul britanica fost dizvolvatcu câteva zile înainte de alegerile anticipate;
• 29 octombrie– Parlamentul britanicîșidăconsimțămânatulpentru organizarea de alegeri anticipate pe data de 12 decembrie;
• 28 octombrie– Camera ComunelorrespingepropunerealuiBoris Johnsonde organizarea de alegeri anticipate pe 12 decembrie;
• 28 octombrie– Consiliul Europeanaprobă amânareaBrexituluipentru data de 31 ianuarie 2020;
• 22 octombrie– Parlamentul britanicaprobătranspunereaacordului deBrexitîn legislația națională;
• 17 octombrie–Boris Johnsonși liderii UEau căzut de acordcu privire la un acord deBrexit
• 17 octombrie– Consiliul Europeana aprobatnoul acord pentruBrexitși au adoptat o declarație politică privind relațiile viitoare
• 2 octombrie– GuvernulBoris JohnsonînainteazăUniunii Europeneo propuneredeBrexitcare, printre altele, ar duce la încălcarea „Acordului de la Belfast”;
• 24 septembrie– Instanţa Supremă britanicădeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului;
• 18 septembrie– Parlamentul European adoptăo rezoluţie prin care susţine o nouă amânareaBrexitului;
• 18 septembrie– Scoţia anunțăun nou referendum pentru independențăîn cazul unuiBrexitfără acord;
• 11 Septembrie– Curtea de Apel din Scoţiadeclară ilegală motivareaîn baza căreia regina Elisabeta a II-a a fost de acord cu suspendarea parlamentului. Decizia a fostatacatăla Curtea Supremă;
• 9 septembrie–Camera Comunelorrespingeși a doua solicitare a premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate șiintră în vigoaresuspendarea parlamentului britanic;
• 9 septembrie– Regina Elisabeta a II-aa promulgatlegea care împiedică un Brexitfără acord
• 4 septembrie–Camera Comunelorrespingesolicitarea premieruluiBoris Johnsonde a fi organizate alegeri anticipate;
• 4 septembrie–Camera Comuneloraprobă o legecare împiedică ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord;
• 3 septembrie–Boris Johnsonpierde majoritateaînCamera Comunelor;
• 28 august–Boris Johnsoni-a cerut reginei Elisabeta a II-asă suspendeParlamentul, solicitare ce i-a fost acceptată;
• 18 august– GuvernulBoris Johnsona abrogatActul din 1972, prin care Marea Britanie a aderat laUniunea Europeana
• 27 iulie–Boris Johnsondevine prim-ministrulMarii Britanii;
• 26 mai– „PartidulBrexit” (o formațiune anti-europeană) a câștigat alegerile europarlamentare din 2019;
• 24 mai– Theresa Mayîşi anunță demisiadin funcţia de prim-ministru al Marii Britanii;
• 10 aprilie– Uniunea EuropeanăamânăBrexitul până la data de 31 octombrie 2019;
• 5 aprilie-Theresa MaysolicităUniunii Europene o amânare aBrexitului până pe 30 iunie 2019;
• 3 aprilie– Parlamentul britanico obligăpe Theresa May să asigure unBrexit„ordonat” (adicăcu acord) sau să obţină o nouă amânareaBrexitului, în situaţia în care tot Parlamentul britanic va respinge şi următorul acord deBrexit;
• 1 aprilie– Parlamentul britanic dăvoturi indicativenegativecu privire la unreferendum pe acord, a unei prelungiri a perioadei de negocieri și a rămânerii în structurile comunitare;
• 29 martie– Parlamentul britanicrespinge, pentru a treia oara, acordul deBrexit;
• 21 martie– Uniunea Europeanărespingepropunerea Marii Britanii de amânare aBrexitului pana pe 30 iunie, stabilind ziua de 12 aprilie ca dată limită, cu posibilitatea extinderii perioadei pânăpe 22 mai în situația în care va exista un acord;
• 20 martie– Premierul Theresa Maysolicităo prelungire a perioadei deBrexitpână oe 30 iunie;
• 14 martie– Parlamentul britanicrespingeideea susţinerii unui al doilea referendum;
• 14 martie– Parlamentul britanicaprobăideea amânăriiBrexitului;
• 13 martie– Parlamentul britanicse pronunţăîmpotrivaunuiBrexitfără acord. Votul este, însă, doar consultativ;
• 12 martie– Parlamentul britanicrespingeşi al doilea acord deBrexit;
• 14 februarie 2019– Parlamentul britanicrespingeprimul acord deBrexit