Baronul Dragnea nu ne asfaltează și drumul către Schengen

Baronul Dragnea nu ne asfaltează și drumul către Schengen
Decizia de amânare a intrării României în spațiul Schengen era previzibilă. Doar politicienii cu perspective limitate sau abordări rău-intenționate se văicăresc zilele astea că „țărișoara” este o...

Decizia de amânare a intrării României în spațiul Schengen era previzibilă. Doar politicienii cu perspective limitate sau abordări rău-intenționate se văicăresc zilele astea că „țărișoara” este o victimă nevinovată a meschinelor interese politice ale olandezilor, francezilor sau nemților.

Realitatea este alta: România rămâne în vestibulul Europei, nu este primită în living, pentru că, deși și-a pus ușă metalică (îndeplinește criteriile tehnice), a lăsat-o întredeschisă și nu și-a montat alarmă antifurt. În naționalismul lor provincial și desuet, unii politicieni români acuză iresponsabil Bruxelles-ul că a schimbat din mers regulile jocului, condiționând intrarea în Schengen de reformarea justiției românești. Cum ar putea Uniunea Europeană să renunțe și la ultimul mijloc de presiune la adresa unei țări acceptată doar pe baza promisiunilor că își va rezolva problemele din justiție, care nu dă semne că vrea să se țină de cuvânt? Ar fi un gest sinucigaș.

Un lucru este cert: România nu este victima de serviciu a Europei. Să presupunem că un procuror olandez (Olanda este cel mai vocal adversar al primirii României în Schengen în momentul de față) investighează o rețea infracțională transfrontalieră. Contribuabilul olandez îl plătește din buzunarul său pentru aceasta. Procurorul își face treaba conștiincios. Află că o parte din membrii rețelei sunt în România. Ne solicită să-i reținem pe infractori și să-i deferim justiției. Dacă autoritățile române (justiție, vamă, poliție) sunt prea corupte pentru a le veni de hac, statul olandez a cheltuit banii degeaba, iar procurorul a muncit în zadar.

Același lucru îl pot păți și vameșii francezi, polițiștii germani sau judecătorii spanioli. Munca lor poate fi anulată de corupția funcționarilor români, iar impozitele pe care le plătesc pot ajunge pe apa Sâmbetei, nu a Tamisei, Senei sau Rinului. Ca să nu mai vorbim de crizele de tipul E.Coli, care pot apărea oricând. Prin vămile vraiște ale României pot intra camioane cu legume infestate cu bacterii ucigașe, pentru că funcționarii autohtoni au luat șpagă și nu au verificat actele de proveniență a mărfii. Corupția românilor îi poate, astfel, și ucide pe contribuabilii europeni, care plătesc sume importante pentru a fi protejați.

Din aceste motive, cuplarea Schengen cu Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) este legitimă. Ce văd oficialii europeni și alegătorii din țările lor care au urmărit scena publică românească în ultima perioadă? Văd numeroase scandaluri privind cheltuirea banilor europeni, în care sunt implicați actuali sau foști demnitari ai statului. L-au văzut pe Ioan Botiș aprobând proiecte europene pentru firma în care soția sa era consultant. L-au văzut și pe Laurențiu Mironescu, secretarul general al Ministerului de Interne, responsabil cu securizarea frontierelor, implicat în scandalul de corupție de la Vama Constanța.

Văd și scandalul legat de cheltuirea frauduloasă a unor fonduri europene alocate pentru modernizarea infrastructurii din judeţele Teleorman, Tulcea, Ilfov şi Buzău. Văd că în centrul scandalului din Teleorman este un fost ministru de Interne, Liviu Dragnea, important lider al PSD care se pregătește să preia guvernarea împreună cu liberalii. Îi văd și pe liderii USL invocând tot felul de chichițe procedurale aberante, pentru a nu elimina din Constituție caracterul licit al averilor. Un astfel de demers ar permite confiscarea averii lui Liviu Drag­nea pe care nu o poate justifica, fără a mai aștepta ca justiția să stabilească dacă este corupt sau nu. Văd politicieni împotrivindu-se ca reți­nerea sau percheziționarea unui parlamentar să fie posibilă fără avizul parlamentului.

Văd reacții vehemente împotriva simplificării aparatului administrativ, care ar avea drept consecință diminuarea corupției. Uniunea Europeană și-ar dori să ne primească în Schengen. Firmele germane, olandeze și franceze ar avea de câștigat dacă mașinile cu care-și transportă marfa nu ar mai aștepta atât formalitățile de la granițele României. În momentul de față însă, pentru Uniunea Europeană, costurile cu România sunt mult mai mari decât beneficiile.