Rezerva de uraniu uşor îmbogăţit a Iranului a trecut de 300 de kilograme, a anunţat ministrul de Externe iranian, Javad Zarif, citat de Deutsche Welle,ceea ce înseamnă o încălcare a acordului nuclear şi pe cale de consecinţă, o abandonare a acestuia.
Anunţul a venit la ceva mai mult de zece zile de la avertismentul Teheranului cu privire la faptul că va abandona acordul nuclear – cunoscut şi drept „Planul de acțiune comprehensiv comun (JCPOA)”. Pe 17 iunie, Iranul dăduse un ultimatum Franţei, Chinei, Germaniei şi Marii Britanii potrivit căruia ar urma să abandoneze acordul nuclear dacă în termen de maximum 10 zile nu va fi găsită o modalitate deevitare a sancţiuniloreconomice ale Statelor Unite.
Atunci, Teheranul indicase data de 27 iunie ca termen limită pentru depăşirea pragului de 300 de kg de uraniu ușor îmbogăţit, prag stabilit în acordul nuclear. Cantitatea300 de kg de uraniu ușor îmbogăţiteste, însă, insuficientă pentruproducerea de arme nucleare.Însă tot pe 17 iunie, Iranul ameninţase şi cu reluarea producţiei de uraniu înalt îmbogățit (adică peste 20%), care poate fi utilizat pentru producerea de arme nucleare. Deocamdată, partea iraniană nu a făcut nicio precizare referitoare la acest tip de uraniu.
„Numărătoarea inversă pentru depăşirea rezervei de 300 kg de uraniu uşor îmbogăţit a început şi în 10 zle vom depăşi acea limită”, declarase pe 17 iunie Behrouz Kamalvandi, purtătorul de cuvânt al Organizaţiei Energiei Atomice a Iranului (AEOI).
„Părţile europene la tratatul nuclear ne-au arătat inabilitatea de a-şi onora obligaţiile, astfel că Republica Islamică (Iranul – n.r.) nu va mai aştepta”, mai precizase purtătorul de cuvânt al AEOI.
![]()
Foto: Ali Khamenei, Liderul Suprem al Iranului (sursă foto: Twitter / @khamenei_ir)
ANDREEA TONCIU, ÎN EXTAZ! TOȚI AU VĂZUT CUM A FĂCUT-O! (GALERIE FOTO)
Care este corelaţia dintre acordul nuclear şi sancţiunile economice impuse asupra Iranului de către Statele Unite
În fapt, acordul nuclear nu mai are, oricum, cum să funcţioneze din cauza abandonării unilaterale a lui de către preşedintele american Donald Trump. Ori, fără participarea Statelor Unite – singura superputere globală -, el nu mai are cum să funcţioneze.
Mai ales că denunţarea acordului nuclear a venit la pachet cu reimpunerea de sancţiuni economice asupra Iranului, sancţiuni pe care partea europeană nu le poate contracara eficient
De altfel, un diplomat european a și precizat că :„Dacă ar avea cărţi (Londra, Paris şi Berlin – n.r.), cred că le-ar fi folosit până acum”.
Statele Unite nu poate forţa Uniunea Europeană să renunţe la acordul nuclear, dar o poate totuşi forţa să izoleze economic Iranul.
Din acest motiv a anunţat Donald Trump, în 2018, impunerea de sancţiuni economice asupra oricărei companii care nu respectă pachetul de sancţiuni reimpuse Iranului. Altfel spus, a avertizat statele-membre Uniunii Europene că dacă vor continua să facă comerţ cu Iranul, atunci şi lor li se vor impune sancţiuni.
Într-o primă fază, Washington-ul a conceput o listă de țări exceptate de la această regulă, însă între timp acea listă nu a mai fost reînnoită.
În replică, statele Uniunii Europene au încercat să creeze propriul lor mecanism financiar (denumit „Instex”), cu ajutorul căruia să-şi păstreze relaţiile economice cu Iranul (şi implicit şi acordul nuclear).
Însă acest mecanism nu funcţionează.
![]()
Foto: Reactorul nuclear Arak’s IR-40 (sursă foto: Wikipedia / Nanking2012)
Care ar fi, de fapt, adevărata miza din spatele escaladării tensiunilor dintre Iran şi SUA
Adevărata miză a conflictului de interese dintre Statele Unite şi Iranul este, însă, ceva mai complexă şi trece dincolo de petrolierele distruse sau de drona doborâtă.
În schimb, are legătură cu mai vechile planuri ale Iranului de a-şi creea o sferă de influenţă care să se întindă de la Golful Persic până la Marea Mediterană. Aici s-ar încadra şi implicarea directă (prin intermediul Brigăzii iraniene Quds) şi indirectă (prin intermediul Hezbollah) în Războiul Civil din Şiria sau în scoaterea Statului Islamic din Irak – un stat asupra căruia are o influenţă considerabilă.
Tensiunile dintre SUA şi Iran mai au legătură şi cu planurile nucleare ale Iranului, de asemenea, un mai vechi proiect al Teheranului, ce datează încă de pe vremea şahului. Însă aceasta este o problemă secundară celei mai-sus menţionate, dat fiind faptul că dezvoltarea de arme nucleare (şi mai ales de rachete nucleare) este un proces de lungă durată şi extrem de costisitor.
Tuturor acestora se suprapun şi rivalităţile regionale dintre Iran şi Arabia Saudită (aliat al SUA) sau dintre Iran şi Israel (alt aliat al SUA).