Jackie Kennedy îi detesta pe francezi și îl considera pe Winston Churchill un țicnit

Postul TV american ABC News a prezentat într-o emisiune mai multe înregistrări în premieră cu Jackie Kennedy.  Acestea au fost realizate la doar câteva luni după asasinarea soțului ei, fostul președinte J. F. Kennedy, în 1963.

BBC a preluat cele mai importante declarații făcute de prima doamnă.

Despre soţul ei:

Îmi doresc să fi apucat să vadă toate lucrurile bune care s-au întâmplat după moartea lui şi pentru care a muncit din greu. Noile taxe, legea drepturilor civile, creşterea economică…

A făcut atât de multe. Nu mai rămăseseră multe lucruri de îmbunătăţit în SUA, poate doar de distrus.

Odată l-am întrebat ce dorinţă ar dori să i se împlinească. Îmi spunea că ar fi vrut să trăiască mai multe clipe fericite. M-a emoţionat…

Despre Lyndon Johnson, vice-preşedinte în mandatul lui Kennedy şi următorul preşedinte al SUA:

Jack (n.r. aşa i se mai spunea lui Kennedy) îmi spunea uneori: „Of, Doamne, îţi dai seama ce s-ar întâmpla dacă Lyndon ar deveni preşedinte?”. Jack îmi spunea că niciodată nu puteai să scoţi o părere de la Lyndon, în orice întâlnire oficială. Johnson fie spunea doar că e de acord cu Jack sau cu toată lumea, fie tăcea.

Deci, Lyndon Johnson, ca vice-preşedinte, nu făcea nimic.

Despre Charles de Gaulle şi Franţa:

De Gaulle era eroul meu, când m-am măritat cu Jack.Dar, când l-am întâlnit, într-o vizită în Franţa în mai 1961, mi s-a părut plin de ciudă.

Îi detest pe francezi, nu sunt deloc amabili, sunt foarte egoişti.

Despre criza rachetelor cubaneze:

M-am furişat şi am tras cu urechea la dezbaterea pe acest subiect. L-am putut auzi pe fostul secretar al Apărării, Robert McNamara, spunând ceva, după care m-am gândit că nu trebuie să ascult şi am plecat. Însă, după replica lui McNamara, nimic n-a mai fost la fel.

Nu mai ştiam care zi e care. Nu am mai părăsit casa, nu i-am mai văzut pe copii.

I-am spus lui Jack: „Te rog, nu ne trimite la Camp David (n.r. una dintre reşedinţele de vacanţă ale preşedinţilor SUA). Nu mă trimite nicăieri. Dacă se întâmplă ceva, vom sta toţi aici cu tine, chiar dacă nu mai e loc în adăpostul antiaerian. O să stau pe pajiştea din faţa Casei Albe. Vreau doar să fiu cu tine şi să mor cu tine. Copiii vor acelaşi lucru”.

Despre Martin Luther King:

Nu pot să mă gândesc la Martin Luther King fără să zic: „Omul acesta era îngrozitor”.

Despre căsătoria cu J.F. Kennedy şi mutarea la Casa Albă:

Am fost întotdeauna o slăbiciune pentru el. Toţi credeau că sunt o snoabă din Newport, care avea părul tapat, haine franţuzeşti şi ura politica.

Când am ajuns la Casa Albă, toate lucrurile au devenit minunate. Eram atât de fericită pentru Jack. Aceştia au fost cei mai frumoşi ani ai noştri.

Despre întâlnirea dintre JFK şi premierul britanic Winston Churchill, din anii ’50:

Jack a vrut mereu să-l cunoască pe Churchill. Dar, din păcate, omul era destul de ţicnit când s-au întâlnit. Mi-a părut rău pentru Jack în acea seară. Îşi cunoştea eroul, doar că îl cunoştea prea târziu.

Despre Indira Gandhi:

Indira Gandhi este o femeie amară, agresivă, oribilă.