Laureatul premiului Nobel pentru Literatură Dario Fo a scris o carte despre Ion Cazacu, muncitorul român ars de viu de angajatorul italian

Laureatul premiului Nobel pentru Literatură Dario Fo a scris o carte despre imigrantul român Ion Cazacu, ars de viu de angajatorul italian.

Angajat la negru ca faianțar, românul, imigrant în Italia fără permis de ședere, se revoltă față de patron, un întreprinzător din Gallarate (Varese), cerându-i să  îi fie puse în regulă actele. Italianul se arată revoltat și recurge la un gest de neimaginat: îi dă foc bărbatului de cetățenie română. Acesta se stinge la spital, după o luna de agonie atroce, scrie Gazeta Românească.

Ion Cazacu a lăsat în urma sa o soție și o fiica.

În cartea „Un om ars de viu”, Dario Fo, laureat al premiului Nobel pentru literatură, spune împreună cu Florina Cazacu, rămasă orfană de tată, povestea lui Ion Cazacu. În dialogul publicat de editura Chiarelettere se vorbeşte de nedreptate, abuzuri şi mafie în „jungla sectorului lombard al construcţiilor”.

„De această infamie ruşinoasă noi, spectatori deseori indiferenţi, suntem întru totul vinovaţi”, spune Dario Fo. „Nu am făcut altceva decât să încerc să mă comport aşa cum m-a învăţat întotdeauna tatăl meu. Nu te da bătută niciodată, nu asista nemişcată la nedreptăţi în timp ce câţiva oameni nemiloşi ne tratează ca pe nişte sclavi”, spune Florina.

În cartea lui Fo sunt prezentate și alte cazuri ale muncitorilor veniți din estul Europei și tratați ca sclavi de angajatorii Occidentali. Spre exemplu, doi muncitori kosovari din Marche au fost ucişi de un întreprinzător local pentru că pretindeau respectarea contractului de muncă.

Iată un pasaj din cartea lui Dario Fo, publicat de site-ul ilLibrario.it

“Fără memorie

Deseori, în ultima vreme, m-am trezit spunând, unor persoane bine cunoscute ale lumii culturale, câteva detalii ale unui fapt întâmplat acum 15 ani; o întâmplare de o violenţă nemaiauzită, care a răvăşit întreaga Italia. Ei bine, de necrezut, nimeni sau aproape nimeni nu-şi amintea de acel fapt oribil. E adevărat: nu suntem numai un popor dezinformat ci şi lipsit de memorie istorică. E ca şi cum creierele noastre, în vremuri diferite, ar fi fost introduse în maşina de spălat şi suspuse unui program de spălare totală.

Florina este o frumoasă fată româncă cu corpul zvelt care se exprimă într-o italiană optimă. Trăieşte la periferia din Milano de cinci ani, acum fiind aproape cincisprezece ani de când patronul firmei de construcţii, Cosimo Iannece, pentru care tatăl său, Ion Cazacu, lucra, a vărsat pe acesta din urmă o sticlă cu benzină şi i-a dat foc, transformându-l într-o torţă umană. Aceste gest nebunesc se pare că a fost determinat de cererile insistente ale lui Cazacu, care pretindea să fie retribuit pentru munca sa”.