Friedrich Merz și-a exprimat nemulțumirea față de ovațiile în picioare primite de Marco Rubio în cadrul Conferinței de Securitate de la München, eveniment desfășurat recent și dedicat discuțiilor pe teme transatlantice și de securitate europeană. Declarația cancelarului german a fost făcută într-un podcast politic intitulat Machtwechsel („Schimbarea puterii”), care urma să fie difuzat miercuri, și oferă un punct de vedere mai nuanțat asupra reacțiilor publicului la discursul oficialului american.
Merz a explicat că, deși discursul lui Rubio nu a fost la fel de conflictual ca cel susținut anul trecut de vicepreședintele american JD Vance, ovațiile în picioare l-au surprins.
„Nu am fost în sală și, chiar dacă aș fi fost, mi-ar fi fost greu să mă ridic”, a declarat Merz, scrie Agerpres.
El a adăugat că publicul prezent a fost entuziasmat de faptul că un oficial american le-a vorbit „ca unor prieteni”, ceea ce a generat reacția emoțională a participanților. În opinia cancelarului, această reacție nu ar fi fost suficientă pentru el, dar a fost clar suficientă pentru cei prezenți în sală.
Marco Rubio a pledat pentru revitalizarea parteneriatului transatlantic și a subliniat importanța cooperării între SUA și Europa. Totuși, el a precizat că orice astfel de colaborare ar trebui să fie definită în termeni stabiliți de administrația Donald Trump.
Această nuanțare a fost interpretată de Merz ca o continuare a abordării „Trump într-un ambalaj mai prietenos”, subliniind că, în esență, mesajul păstrează linia politicii președintelui american.
Reacția cancelarului evidențiază tensiunile subtile dintre așteptările europene și poziționările oficialilor americani.
Cu toate că evenimentele de la Conferința de Securitate de la München au rol simbolic și diplomatic, ele reflectă și sensibilitățile politice ale Europei față de influența SUA și strategiile administrației Trump în relațiile internaționale.
Prin acest comentariu, Merz subliniază nevoia unei abordări mai critice și mai echilibrate în cadrul dialogului transatlantic, evidențiind diferența dintre reacțiile emoționale ale publicului și judecata liderilor europeni asupra mesajelor politice externe.