Simona Hanca are 53 de ani și este profesoară de informatică la un liceu din Cluj. Zilnic intră pe Zoom pentru a-și ține orele online, alături de elevii ei. Munca alături de copii o face fericită, o ajută să uite de ea, de durere, de boală, de grață și de rău, după cum a povestit chiar ea, potrivit G4media.
Predă în fața elevilor de 25 de ani, iar în prezent se bucură de 18 ore pe săptămână. Atunci când boala cruntă o ține în pat și nu o lasă nici măcar să se ridice, îi stă alături Puiu, jumătatea ei de mai bine de 32 de ani. Puiu îi e sprijin din momentul în care a aflat de cancerul care a umbrit familia și nu a părăsit-o niciodată. Așa cum a povestit chiar Simona, îi este cel mai mare ajutor, iar atunci când ea nu se mai poate mișca singură, el este cel care o ajută să se deplaseze oriunde în casă.
„Muream demult dacă nu era el. El e sufletul meu și mă ține în viață. Mă ia în brațe când mi-e rău, mă duce, mă spală, nu vă puteți imagina ce ajung să facă doi soți în ani de zile. Și cum suferința asta se transmite. El e sprijinul meu. El și Andra, fiica mea”, a povestit femeia, pentru sursa citată anterior.
Profesoara în vârstă de 53 de ani a povestit cum a început totul, iar anul 2017 a fost cel care le-a schimbat viața și le-a pus familia la grea încercare.
„Atunci am fost diagnosticată cu cancer de colon în stadiul 4 și metastază la ficat, mai exact. Am început tratamentul aproape imediat: 4 ședințe de chimioterapie, 28 de ședințe de radioterapie și o primă operație în martie 2018; acest ciclu s-a încheiat cu încă 4 ședințe de chimioterapie după ce mi s-a îndepărtat colostoma”, a declarat ea, potrivit sursei citate mai sus.
Odată ce au trecut un „hop” în familia Hanca a venit un altul. În 2018, când totul părea că trecuse, iar cancerul începea să arate ca un vis urât, a descoperit 2 noduli tumorali, în timpul unui control de rutină.
„La puțin mai mult de un an după diagnosticul initial, în timpul unui CT de control, mi s-au depistat multiple metastaze la ficat și 2 noduli tumorali la plămânul drept. În urma acestor vești, am plecat la Institutul Clinic Fundeni din București, unde mi s-au îndepărtat metastazele hepatice, însă din cauza complicațiilor post-operatorii nu am putut continua chimioterapia, ceea ce a determinat refacerea metastazelor îndepărtate anterior. Perioada imediat următoare a fost extenuantă atât fizic si psihic, cât și financiar: între lunile noiembrie 2019 și aprilie 2020 am revenit la Spitalul Fundeni pentru o a doua operație la ficat, care s-a soldat cu un șir de infecții”, a povestit ea.
Familia Hanca a avut parte de un an greu în 2019, iar viața lor le-a mai adus o serie de încercări:
„Aceste infecții au condus la internări succesive la trei spitale diferite în Cluj, peste 100 de zile de tratament cu antibiotic și sume enorme de bani pentru analize și tratamente. Am fost nevoită să apelez la serviciile de sănătate privată, unde în iunie am avut o intervenție care a reusit să repare problema încă existentă la colon. O lună mai târziu, în iulie, am avut a treia operație extrem de complicată, care a durat aproape 7 ore și care a avut ca scop îndepărtarea metastazelor la ficat. Am reînceput chimioterapia în septembrie. Din păcate, complicațiile anterioare, precum și problemele imunitare care au apărut au creat un mediu propice pentru dezvoltarea a noi metastaze, de această dată la ambii plămâni. Soluția ar fi operații la ambii plămâni și imunoterapia. Am trecut peste nemăsurate umilințe și-o fac și acum, oricât de greu îmi este. Nu am cerut niciodată nimic de la nimeni, dar acum am nevoie de ajutor”, a detaliat profesoara din Cluj.
Simona a povestit că nici cancerul, nici durerile și nici chimioterapia nu au făcut-o să renunțe la școală. Acum predă online, iar orele sunt una dintre soluțiile care o ajută să scape de durere și care, la rândul lor, alungă și durerea din viață:
„Dacă n-aș face asta, m-aș simți și mai rău. Încă mai trag pentru că pot. (…) Nu am alternative, decât să fiu puternică. Eu sunt în zodia leu. Leii nu se dau bătuți cu una, cu două. O zi pentru mine înseamnă atunci când dimineața deschid ochii, mă rog, am un moment de meditație cu mine, apoi mă spăl și fac activități obișnuite în măsura în care se pot. (…) Relația mea cu elevii este cât se poate de normală. Ei mă cunosc, știu ce probleme am, dar nu discutăm niciodată despre asta. E o oră firească, e ca și cum aș fi în fața lor. Nu mă compătimesc sau nu-mi zic >. Îmi găsesc resurse să pot să stau în fața lor să facem treabă. Îmi pregătesc lecțiile în avans. De exemplu, știu că urmează chimioterapia, iar lunea sunt praf și îmi pregătesc dinainte totul.ți>
Orele mă motivează. Sunt foarte multe momente când uit de mine, de durere, de greață, de rău. Eu sunt acolo pentru ei, pentru elevi. E ceea ce am făcut o viață întreagă, ceea ce iubesc și ceea ce mă mână în luptă. Am predat online din martie încoace. Trag de mine cât mai pot. Sper la binele ăla, sa ne liniștim si noi”, a mai explicat Simona, potrivit G4media.