Un ucrainean a mers pe jos 225 de kilometri pentru a scăpa de iadul din Mariupol. Coşmarul prin care a trecut alături de căţelul său, Zhu-Zhu

Când soldații ruși au început să meargă din casă în casă să împuște oameni în Mariupol, Igor Pedin, un localnic ucrainian a fugit împreună cu câinele său Zhu-Zhu spre Zaporizhzhia. Publicația The Guardian a relatat povestea dramatică a acestuia.

A mers 225 de kilometri pe jos pentru a fugi de ruși

Provocarea a fost să devină omul invizibil, spune Igor Pedin, în vârstă de 61 de ani. Trebuia să plutească, precum o fantomă, cu geanta lui mică de provizii și câinele Zhu-Zhu, un terrier mestier în vârstă de nouă ani, prin orașul port asediat Mariupol.

Ucranianul a străbătut teritoriile ocupate de ruși și a ajuns în orașul Zaporizhzhia, aflat sub control ucrainean, la o distanță de 225 km de mers pe jos.

Externe - 13 dec, 08:13

Donald Trump: Vreau să ajung la un acord între Ucraina și Rusia și singura modalitate e să nu părăsim Ucraina

Echivalentul cu mersul pe jos de la Londra la Sheffield, dar printr-un război nemaivăzut în Europa din 1945, printre convoaiele de tancuri, vehicule blindate și soldați ruși.

Deplasarea a însemnat ocolirea minelor și traversarea podurilor distruse cu câinele și bagajele sale, unde un pas greșit ar fi dus la o moarte sigură.

Cum s-a pregătit ucrainianul pentru fuga din Mariupol

Decizia finală a lui Pedin de a părăsi Mariupol a fost luată pe 20 aprilie, își amintește el, când soldații ruși ajunseseră în partea sa din oraș și mergeau casă în casă, trăgând în voie.

Mai era deja puțin pentru care să rămână; era puțină mâncare sau apă, morții se îngrămădeau pe străzi.

Pedin s-a pregătit cu meticulozitate. A făcut o geantă, a cântărit-o şi s-a provocat să reducă greutatea iniţială de 70 de kilograme la 50.

Sarcina iniţială pentru Pedin şi Zhu-Zhu a fost să străbată cei cinci kilometri până la periferia oraşului, un scop în care avea puţină credinţă că putea fi atins.

Şi-a părăsit casa de pe strada Tkochenko-Petrenko, lângă portul lui Mariupol, la ora 6 dimineaţa, pe 23 aprilie, şi i-au trebuit două ore să se împiedice prin cratere, oţel şi muniţii neexplodate, la nord, în sus pe strada Kyprino, unde erau împrăştiate cadavrele, şi mai departe spre Port.

„Arătam ca un vagabond pentru ei, nu eram nimic. Eram murdar şi acoperit de praf, deoarece casa mea fusese plină de fum. Am ieşit din oraş pe această autostradă şi la capăt m-am întors. M-am uitat înapoi la oraş şi mi-am spus că a fost decizia corectă. Am spus la revedere. A avut loc o explozie. M-am întors şi am mers mai departe.”

A mers pe lângă vehicule militare arse, doar cu câinele lui şi zgomotul bombardamentelor în spatele lui până când un convoi de vehicule blindate, atât de grele încât au făcut să tremure asfaltul de sub picioare, a trecut pe lângă el.

S-a ghemuit, luându-l pe Zhu-Zhu, îngrozit, în haină, până au trecut. „Eram un om invizibil atunci”, îşi aminteşte el. „Ce sunt eu pentru ei: cine este această umbră?” Scopul său a fost oraşul Nikolske, la 20 km distanţă.

Relatări emoționante

Scopul său a fost orașul Nikolske, la 20 km distanță. Când a ajuns la primele case, se întuneca și era foarte frig. „Am văzut un bărbat în fața casei lui. El a spus: „Tinere, ai vrea să bei cu mine. Astăzi mi-am îngropat fiul. Să bem în memoria fiului meu.”

Pedin a renuntat la bautura in urma cu 15 ani dar nu a putut refuza. A băut două shot-uri de vodcă, în timp ce noul său prieten golea sticla. „Mi-a spus că rușii i-au ucis fiul de 16 ani pe 3 martie la Mariupol. După ce a dispărut a stat săptămâni întregi căutându-l la Mariupol. A găsit mormântul, iar soldații ruși au spus că va trebui să-l dezgroape cu mâinile dacă vrea cadavrul. Mi-a spus: „Vreau să mor – mă voi sinucide.”