Crin Antonescu a prezentat copia declarației dată la Securitate, în 1988: “După cum observați, nu există niciun fel de informație sau vreo formă de angajament că aș furniza informații dintr-o parte în alta” (DOCUMENT)

Crin Antonescu, candidatul coaliției PSD-PNL-UDMR la prezidențiale, a susținut, joi, o conferință de presă în care a prezentat declarația care a fost secretizată de CNSAS. În cadrul conferinței, Antonescu a citit, în integralitate, declarația dată în anul 1988 la Securitate.

„Mi se pare legitimă această curiozitate”

Antonescu a precizat că i se pare “legitimă această dorință a publicului de cunoaște ce este într-o declarație a unui candidat la președinție dată la Securitate”.

“Am formulat cererea către CNSAS, CNSAS a primit cererea și m-a anunțat în cursul zilei de ieri, că astăzi, deci cu maximă promptitudine, îmi pot consulta și primi o copie după declarația aceasta olografă și, până la capăt, după cum am anunțat, mă prezint astăzi în fața dumneavoastră cu acest document.

Vreau să precizez înainte de a-i da citire, că nu-i lung, și de a vi-l pune, sigur, și la dispoziție după aceea, că această declarație din acest dosar al prietenului meu, care era urmărit și care, așa cum știți, până la urmă din acest caz, a reușit ulterior să emigreze. A ajuns în Canada, unde trăiește și astăzi.

În afară, deci, de acest element, eu am făcut o solicitare pentru orice alt element ar exista privitor la persoana mea. CNSAS a informat în nota de constatare pe care nu am voie s-o copiez, are un caracter secret, dar nota de constatare nu cuprinde decât această piesă, declarația mea și coordonările de tip birocratic, cutare în legătură cu care nu există alte elemente în arhiva CNSAS în legătură cu care avem următorul document, care face parte din dosarul cutare și cutare.

După aceea, discuția în legătură cu asta și discuția de la raportul care a fost supus discuției pentru a lua o decizie CNSAS-ul, o decizie, inclusiv, în urma studierii acestei declarații și evaluării ei, nu o decizie de necolaborare cu Securitatea și nicio activitate de poliție politică, raport care a fost votat în unanimitate de membrii Colegiului de azi. Asta a fost tot acolo și, acum ,declarația în sine.

(…) Mi se pare legitimă această curiozitate. Mi se pare legitimă această dorință a publicului de a cunoaște ce este într-o declarație a unui candidat la președinție dată la Securitate. Din această cauză, cu maximă promptitudine, și eu am vrut să intru în posesia ei și să vă pun la dispoziție pentru că, desigur, eu nu o aveam. O dădusem în ’88, țineam minte în esență ce e în ea. Nu mi se părea nimic semnificativ, nici nu e și, ca atare, vă pun la dispoziție.

„Declarație, deci nu notă informativă. Declarație”

(…) dau citire foarte repede acestei declarații.

Declarație, deci nu notă informativă. Declarație.

‘Subsemnatul, profesor de istorie (…) vă declar că îl cunosc pe Costache Ștefan, inginer la întreprinderea mase plastice din Tulcea, de aproximativ 20 de ani. Am copilărit împreună, am fost colegi de clasă, apoi după clasa a opta Costache Ștefan a plecat la București pentru a urma cursurile unui liceu de specialitate și apoi a urmat și cursurile facultății de construcții. În prezent ne aflăm în relații amicale. În toamna anului 1987, după ce Costache Ștefan s-a reîntors dintr-o excursie din Bulgaria, ca turist, ne-a declarat următoarele (….). Aflat către sfârșitul perioadei de excursie, la Sofia, a încercat să întreprindă o călătorie la Viena pe calea aerului fără a deține viza necesară sau pașaport. Depistat de autoritățile bulgare, a fost reținut la aeroport, a fost reținut timp de 2-3 zile în Bulgaria, după care a fost trimis în România, tot pe calea aerului. Din București la Tulcea a fost însoțit de două cadre de miliție, iar la Tulcea a mai fost reținut pentru o scurtă perioadă, în care a fost cercetat de organele de miliție și Securitate. În legătură cu perioadele în care a fost reținut, mi-a relatat că totul a decurs în condiții normale. Mi-a relatat că inițial a vrut să facă o călătorie în Viena, ulterior a declarat că nu s-ar mai fi întors. Am aflat că organele de cercetare ar fi descoperit la domiciliul său unele pachete cu obiecte personale lăsate unor prieteni, cu destinația scrisă pe bilețele, unul dintre pachete îmi era destinat mie. Nu cunosc conținutul pachetului. În legătură cu faptele petrecute, declar că deși suntem în strânsă legătură de multă vreme, nu am cunoscut intențiile lui Costache Ștefan. Știam doar că a depus acte pentru o excursie în câteva țări socialiste și i-a fost aprobată doar Bulgaria. Am înțeles că nimeni nu îi cunoștea intențiile, nici măcar părinții sau sora lui. Am fost uimit, în condițiile în care el niciodată nu și-a exprimat dorința de a se muta în afara țării. Am posibilitatea să exercit influență pozitivă asupra celui în cauză, are încredere în mine, mă consultă. Totuși, pare debusolat, afirmând că, după cele întâmplate, reușita lui în viață nu ar mai fi atât de sigură. Crin Antonescu, 13.01.1988’.

Aceasta a fost declarația, cum vedeți, ea cuprinde doar lucruri pe care, evident, cei de la Securitate le cunoșteau, că e relatarea aventurilor lor cu Ștefan și pe care le știam și eu de la Ștefan. Am constatat de atunci, însă, înțeleg și ulterior că ei trecuseră de la faza în care el ar fi putut chiar fi victima unui dosar penal pentru trecere frauduloasă de frontieră, dar ei nu voiau să mai înregistreze tentative pentru că astea se raportau și internațional și atunci mergea pe un gen de convingere educativă că e bine în țară și că în niciun fel să rămână. După cum observați, nu există niciun fel de informație. Nu există niciun fel de formă de angajament, nici măcar în sensul clasic, că aș furniza informații dintr-o parte în alta. Este, repet, o declarație, este dată pe numele meu, semnată cu numele meu și, de altfel, la pagina de dosar pe care eu am putut s-o consult fără să pot să-i fac copie, așa le inventariau ei, toate persoanele, adică eu și acești prieteni pe care îi și numesc, pentru că știam că li s-au lăsat și lor pachețele, toți avem câte o fișă mică așa de cei chemați, pentru că am văzut și raportul după ce el a fost adus, ei au luat niște măsuri și între aceste măsuri era investigarea celor cărora el le-a lăsat, cercul lui de apropiați, care era demasca,t să spun așa, nu era niciun secret, de aceste obiecte lăsate.

Și acolo este luat fiecare și, în acel dosar, de altfel, și pe numele meu, ca și al celorlalți prieteni din cercul nostru, era pe spate ștampila neaflat în evidență, pentru că ei verificau fiecare om pe care îl chemau, pe care îl investigau.

(…) Nu am făcut niciodată caz de acest lucru. De altfel, se miră unii că eu nu am povestit, eu nu aveam ce povesti. Asta a fost un fapt banal. Au plecat mii de oameni din România, mii și alte mii de colegi de serviciu au fost chemați la Securitate să dea declarații. Era o formalitate. Nu mi s-a părut că am suferit ceva special atunci. Nu mi s-a părut nimic… când a venit vorba despre asta, evident, mi-am amintit, l-am sunat și pe om în Canada și i-am spus ce s-a întâmplat.

Este o chestiune, din punctul meu de vedere, cât se poate de clară, nu există nicio altă formă de colaborare, de contact, măcar, între mine și Securitate.

Înțeleg că nu am avut, din ceea ce am văzut astăzi, un dosar de urmărit eu. Nu am, deci, ce alte elemente să aștept pentru că alte elemente nu există și, din punctul meu de vedere, tot ceea ce era de spus, am spus”, a declarat Antonescu.