Cristian Preda a analizat lucrarea de doctorat a ministrului de Interne. Lucian Bode a trecut la surse un document inventat și pe Victor Ponta, iar la finalul tezei încă se întreba ce e securitatea energetică

Profesorul de politologie Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității din București, a analizat teza de doctorat prezentată de Lucian Bode (PNL), ministrul de Interne, în 2018, la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.

Preda a ajuns la concluzia că Bode nu doar că nu ar fi trebuit să primească titlul de doctor, dar n-ar fi meritat nici măcar o notă de trecere la un examen de anul I de facultate. Într-un articol pentru Revista 22, Cristian Preda expune 17 argumente.

Ce spune Cristian Preda despre teza de doctorat a lui Lucian Bode

Printre altele, Cristian Preda remarcă faptul că Lucian Bode nu a pornit în cercetarea sa de la o ipoteză verificabilă, deci „edificiul cercetării nu are fundație”, planul lucrării este unul „haotic”, iar „nivelul prelucrării informației e dezolant”. O altă concluzie a specialistului e că cele 40 de pagini ale capitolului referitor la România nu conțin absolut nimic original.

Preda a mai constatat că Bode, la paginile 180-181 încă „se întreba ce anume e securitatea energetică și singurul răspuns oferit e că aceasta „trebuie gândită nu doar cu gândul la consecințele imediate, ci mai ales la cele din viitorul îndepărtat””.

Preda mai susține că Bode a pus accent în teza sa pe noțiunea de „politică energetică”, dar a luat definiția de pe site-ul fostei Federații a Sindicatelor Miniere din Valea Jiului (p. 85): „Viziunea ortacilor lui Miron Cozma e preluată, de alt­fel, fără ghilimele”.

Iar când Lucian Bode a ajuns să discute despre Pactul pentru Energie, lansat de Academia Română în 2013, singura sa sursă bibliografică e o declarație a fostului premier Victor Ponta (p. 190).

De altfel, Preda remarcă și faptul că Bode „nu înțelege ce înseamnă alegerea unei definiții de lucru a securității energetice: el enumeră unsprezece definiții, pe care le reproduce în engleză, apoi în traducere română, după care afirmă că fiecare utilizator se oprește la una dintre ele „în funcție de factori și elemente” (p. 21). Avem de-a face cu o ilustrare desăvârșită a analfabetismului funcțional: Bode nu procesează ce citește”.

„În multe locuri, textele sunt lipsite de sens. Iată cum începe un subcapitol intitulat Riscuri, amenințări, vulnerabilități la adresa securității energetice: „Având în vedere complexitatea și dinamismul sistemului internațional, este firesc a ne confrunta cu riscuri, amenințări și vulnerabilități la adresa oricărui element” (p. 45). În alt loc, autorul anunță că reproduce 18 principii și așază în text doar 16, fără a explica dispariția restului (pp. 73-74)”, a mai scris Cristian Preda, pentru Revista 22.

Cristian Preda mai remarcă faptul că Lucian Bode a inclus în teza sa mai multe tabele în engleză, dar nu le-a interpretat în niciun fel. Pur și simplu le-a trântit în lucrare.

Probleme mari în bibliografia tezei de doctorat a lui Bode

Decanul remarcă și numeroasele probleme de ordin bibliografic. Doar 3 din cele 49 de cărți din bibliografie au fost publicate în cei cinci ani care au precedat susținerea lucrării și doar doar 19 din 82 articole citate.

Preda mai afirmă că „numărul mic al textelor legislative folosite e șocant, cu atât mai mult cu cât Bode promisese o analiză cantitativă (sic!) și calitativă a documentelor”. Bode a trecut în bibliografie doar 27 de astfel de texte, din care 25 sunt ale Comisiei Europene, iar acestea rareori au fost interpretate cu adevărat de autor.

Cristian Preda a analizat și sursele online consultate de Bode și i-au atras atenția următoarele: un site e al unei asociații care propune adoptarea unor copaci sau fabricarea de sacoșe (www.viitorplus.ro), iar un altul aparține unei asociații care promovează donarea de celule stem (www.prostemcell.ro).

De asemenea, Bode a făcut trimiteri și la mai multe surse ciudate: „prima e la un autor fictiv pe nume Christian Kroppl, căruia i se atribuie un text pe care nu l-am identificat în vreo bază de date; a doua sursă e tot un document inventat, sub titlul „Despre politica de energie a UE””.