Petre M.Iancu: „De ce oare suntem înţelegători cu penalii, ori susţinătorii aceloraşi, dar necruţători cu adversarii lor?”

Petre M. Iancu, jurnalist Deutsche Welle, scrie într-un articol pentru blogul Adevărul despre reacția față de reprezentanții unor partide, făcând o comparație cu modul în care lumea se raportează la penali.

“Sau, formulat mai simplu, de ce oare suntem înţelegători cu penalii, ori susţinătorii aceloraşi, dar necruţători cu adversarii lor? ALDE se cutremură de mila unor securişti infractori. Norica Nicolai, reprezentanta în PE a partidului de buzunar al lui C. P. Tăriceanu, i-ar fi cerut premierului Cioloş graţierea patronului trustului Intact. Ştirea privind cererea de graţiere a lui Dan Voiculescu, formulată de tovarăşa de partid al omului cu bileţelul roz, a apărut în cotidianul EVZ, care-l citează în context pe europarlamentarul Cristian Preda. Informaţia merită oarecare luare aminte. Că premierul n-are atribuţia de a graţia, Norica Nicolai, deşi jurist, deşi rotiţă cheie, ani la rând, a establishmentului politic PSD-isto-USL-ist, pare a nu şti. Căci altfel nu i-ar cere lui Cioloş ceea ce ar trebui să-i solicite preşedintelui. Dar e mai grav”, a spus acesta.

Jurnalistul vorbește apoi despre alegătorii care au votat penali.

„Nici noul for legislativ românesc nu duce lipsă de ei. Publicistul Marcel Tolcea consideră că bună parte din votanţii acestor oameni sunt „noii săraci”, oameni din clasa de mijloc care s-au înglodat în datorii şi au scăpătat după criza financiară din 2008. E foarte probabil să aibă dreptate. Dar această explicaţie nu mi se pare suficientă spre a lămuri motivul pentru care nu puţini închid un ochi, sau adesea chiar doi în faţa malversaţiunilor aşa-zisei „stângi” PSD-iste, dar îi cască necruţător, văzând enorm şi simţind monstrous în reacţie la cele mai mărunte neajunsuri ale aşa-numitei „drepte”. Varii preopinenţi atrag atenţia că sunt numeroşi cei care afirmă că „au furat, dar au mai dat si la alţii”, ca justificare pentru sufragiul acordat PSD. Astfel, penalii ar fi „aruncat o ciozvârtă şi celorlalţi, ca să-i îmbuneze şi să-i maculeze, transformându-i în complici”, după cum reliefa o juristă atentă la evoluţiile şi involuţiile societăţii româenşti. Miza ar fi fost „de a-i mânji”, a le „inocula ideea că toţi sunt la fel de vinovaţi că au primit, de frică sau de foame, câteva sute”, hoţii „furând, de fapt, miliarde”, în timp ce dărniciei lor i s-a spus „generozitate”. S-ar fi creat „o societate a furăciunii”. Căci, după cum zicea (ex-ministrul de Externe PSD-ist) A. Severin, „dacă toţi fură, infracţiunea de furt nu-şi mai are locul în codul penal”, a mai spus Petre M. Iancu.