Marele jurnalist și editorialist francez, Jacques Julliard, a murit la 90 de ani

Intelectualul Jacques Julliard a murit la vârsta de 90 de ani, după cum au anunțat vineri, „Le Figaro” și „Le Point”. Anunțul morții sale, ale cărei circumstanțe nu au fost precizate, a provocat numeroase reacții din partea politicienilor de toate orientările și din partea lumii jurnalistice.

Jacques Julliard s-a implicat în politică încă de la o vârstă fragedă

„O mare voce republicană, umanistă și socialistă tocmai a murit. […] Presa a pierdut unul dintre cei mai buni scriitori ai săi, iar stânga unul dintre cei mai fertili intelectuali ai săi”, a declarat fostul președinte François Hollande într-un comunicat.

Născut în 1933 la Brénod, o comună din departamentul Ain, Jacques Julliard s-a implicat în politică încă de la o vârstă fragedă. Tatăl său, primarul satului său natal, era un radical agnostic și un republican angajat în favoarea libertății de conștiință. Mama sa era o catolică devotată.

În timpul studiilor sale literare la Lyon și apoi la Școala Normală Superioară, a obținut în istorie. A fost profund influențat de lectura lui Marx, Proudhon, Pascal și Kant. A frecventat revista Esprit și s-a implicat în sindicalismul studențesc la Unef și apoi la CFTC, adoptând o poziție anticolonială.

Universitar și sindicalist, începând cu anii 1970 a fost activ în Partidul Socialist, unde printre prietenii săi politici se numără Michel Rocard. S-a remarcat în special prin proiectul său de modernizare a ideologiei PS, cea a celei de-a doua stângi, în opoziție cu prima, cea mitterrandistă.

În același timp, de la sfârșitul anilor 1960, a devenit unul dintre pilonii Nouvel Observer alături de Jean Daniel, fondatorul revistei de stânga. A ajuns să părăsească publicația după treizeci și doi de ani de colaborare pentru a se alătura săptămânalului Marianne în 2010, unde a devenit redactor editorial.

La 84 de ani, în 2017, a decis să scrie și o rubrică lunară pentru Le Figaro. Mai nou, deși încă pretindea a fi de stânga, intelectualul făcuse o schimbare de părere, ajungând până acolo încât să contribuie la spargerea anumitor rețineri în fața ideilor extremei drepte sub pretextul atacării „ deriva aberantă” a „wokismului”.