Europa vorbește despre sancțiuni, dar continuă să cumpere energie din Rusia. Importurile de gaz natural rusesc în UE ating cel mai ridicat nivel de după invazia Ucrainei

Uniunea Europeană a construit în ultimii ani un discurs puternic despre „ruperea totală” de energia rusească. În realitate însă, datele recente arată o imagine mult mai nuanțată: importurile de gaz natural lichefiat rusesc continuă să ajungă în statele UE, uneori chiar la niveluri ridicate față de anii anteriori.

Nivel record la importurile de gaz rusesc

Impulsionate de către Franţa, Spania şi Belgia, importurile de gaz rusesc ale UE au crescut cu 16% în primul trimestru al lui 2026, în decurs de un an, şi au atins 6,9 miliarde de metri cubi – cel mai înalt nivel din 2022, potrivit unui studiu Institute for Energy Economics and Financial Analysis (IEEFA), care subliniază dependenţa continentului european de gazele naturale ruseşti, în timp ce Războiul din Orientul Mijlociu bulversează aprovizionarea mondială cu hidrocarburi.

Tendinţa este asemănătoare în aprilie, când importurile europene de GNL ruseşti au crescut cu 17% în decurs de un an.

După invazia Ucrainei de către Rusia, Europa, care se află în căutare de diversificare, a crescut importurile de GNL pentru a-şi reduce dependenţa istorică de gaze naturale ruseşti livrate prin gazoducte.

Importurile de gaz ruseşc reprezentau în 2025 45% din importurile UE de gaze naturale, iar restul erau livrate prin gazoducte, potrivit Comisiei Europene (CE).

Însă gazele naturale ruseşti au continuat să fie livrate.

Franţa a „importat mai multe GNL ruseşti decât orice altă ţară europeană în primul trimestru al lui 2026” şi a atins în ianuarie un „record”, potrivit centrului de reflecţie.

În paralel, Europa şi-a crescut aprovizionarea cu GNL din Statele Unite după lansarea Războiului din Ucraina, dar mai ales după Războiul din Orientul Mijlociu, astfel încât Statele Unite sunt „pe cale să devină principalul furnizor de gaze naturale ale Europei în 2026”, potrivit IEEFA.

În primul trimestru, Norvegia rămânea primul furnizor al UE – cu 31% -, urmată de aproape de Statele Unite (28%) şi de Rusia (14%) la toate importurile de gaze naturale – atât prin gazoducte, cât şi de GNL, potrivit datelor Comisiei Europene.

Sancțiuni ferme, dar o piață care nu se supune politicii

Ideea că Europa poate opri brusc fluxurile energetice globale a fost, probabil, una dintre cele mai optimiste ipoteze ale ultimului deceniu politic european. Gazul natural lichefiat rusesc continuă să ajungă în Uniune, chiar dacă în volume mai mici decât înainte de 2022.

Nu pentru că sancțiunile „nu există”, ci pentru că piața globală de energie funcționează pe bază de contracte, infrastructură și timp — nu pe declarații politice. Rezultatul este un compromis permanent: reducere, dar nu eliminare; diversificare, dar nu independență.