1 Mai despre muncă și de ce aleg românii să muncească în alte țări: „Patronul român zici că te-a câștigat la barbut”: Interviu cu Alexandru Bogdan Nițu, un șofer de camion cu licență în economie

Alexandru Bogdan Nitu Anica are 46 de ani și muncește de la 16, are o licență în economie, însă deși a lucrat pe poziții de conducere mai bine de jumătate din viață, acum a ales să fie șofer de camion. El spune că acest loc de muncă a venit parțial dintr-o alegere personală, parțial din „vina Fortunei”.

Am vorbit cu el despre ce înseamnă munca afară, dacă e mai bine decât în România și despre ce l-a făcut să plece din țară. Știți ce l-a făcut să meargă cu înceredere într-o altă țară, de fiecare dată când a avut șansa?

E simplu, ce ne dorim cu toții să avem în momentul în care ne angajăm, indiferent de domeniul de activitate pe care-l alegem: bani mai mulți, sistem medical de stat bun și accesibil, protecție socială în cazul în care ni se întâmplă ceva sau îmbătrânim, pe scurt, tot ce ține de un trai decent.

Există însă și neplăceri și nedreptăți, iar despre toate aflați mai multe din interviul de mai jos.

D.C.: De cât timp lucrezi în Spania, ai mai lucrat afară înainte?

Alexandru Bogdan Nițu: Acum sunt de șase luni in Spania, e a treia revenire. Am mai stat înainte în Elveția in St. Moritz, in Germania la Stuttgart, am lucrat ceva vreme prin Franța și Belgia, apoi în Valencia, Barcelona și acum iar aici.

D.C.: Care sunt deosebirile principale între joburile de la noi și cele de afară? Dar între viața de aici și cea de afară: costuri, beneficii, poate chiar dezavantaje…

Alexandru Bogdan Nițu: Un job în străinătate presupune în primul rând un salariu considerabil mai mare, care desigur vine și cu un cost al vieții ceva mai ridicat. În zona mea, în Barcelona, chiriile sunt punctul nevralgic și probabil că și serviciile care sunt mai scumpe.

Aici, ca prin mai toată Europa, ai parte de o pensie din care te descurci decent, nu mori de foame, un sistem medical foarte bun, protecție socială, mai ales în caz de invaliditate, drepturi mai multe din momentul in care ai contract în tara respectiva.

Însă ești considerat un soi de „african” cu pielea albă. Spania este una dintre cele mai tolerante țări cu străinii și nu mă plâng, însă condiția de emigrant te supune la anumite abuzuri sau măcar la tendința aproape instinctivă a angajatorului de a cere mai mult de la tine, de a-ți forța limitele.

D.C.: Ce te-a deranjat cel mai mult la munca din România?

Alexandru Bogdan Nițu: Ce m-a deranjat cel mai mult la munca din România? Pai aici ca străin sunt mai respectat și mi se respecta limitele împinse de mine, decât în România unde eram de-al locului, patronul român zici că te-a câștigat la barbut.

Sunt șofer de camion și e o penurie uriașă de șoferi profesioniști, mai ales de cei cu toate gradele și cu experiență, însă asta pare să nu conteze pt angajatori.

Am lucrat ca șef de șantier, am lucrat multi ani, muncesc de la 16 ani și am muncit deseori și 16 ore pe zi ca să pot să îmi termin școală, apoi sa îmi întrețin familia, tot sărac sunt și azi. Bine, nu se îmbogățește nimeni din muncă că ar fi plina lumea de milionari.

D.C.: Se caută în continuare angajați din România, acum, pe fondul inflației din toată Europa (din cauza războiului) sau simți că interesul a mai scăzut și firmele își restrâng activitatea?

Alexandru Bogdan Nițu: Dacă se caută în continuare angajați din Romania? Sigur, ucrainenii care au invadat Europa în ultimul timp, nu sunt priviti ca o alternativa pentru că pe de-o parte chiar și cei educați vorbesc cu greu o limbă străină și cu atât mai puțin învață limba din tare de adopție.

Și pe de altă parte, valul de simpatie s-a cam dus și au cam început să fie priviti cu reticenta și chiar cu antipatie de mulți europeni.

Bine, aste nu ne face pe noi românii să fim niste floricele, doar că pe piata muncii și social vorbind, suntem foarte adaptabili până la mimetism.

În domeniul meu, e o penurie generală de forță de muncă, țările europene, inclusiv Romania, se confruntă cu problema asta de câțiva ani buni.

D.C.: E grea munca de șofer? Ai avut vreodată un moment în care ai spus, gata, e prea greu, nu merită, caut altceva? Ce te-ar putea determina să renunți?

Alexandru Bogdan Nițu: Da, e grea munca de șofer de mare tonaj și nu numai. Am vrut să renunț de mai multe ori, am simțit că nu am o alternativă serioasă în plan economic. Am încercat și încă păstrez perspectiva asta pentru că e o muncă dură, cronofagă, cu un grad de uzura fizică și psihică mare.

Și ca să răspund și la următoarea întrebare, îmi permite să plătesc (aici desigur) o chirie cat un salariu peste cel mediu din România, am asigurare de sănătate pe bune, beneficiez de pensie după 15 ani de contribuție și dacă pensia va fi prea mică datorita timpului și tipului de contributivitate, statul o va corecta prin mijloace specifice până la un nivel acceptabil pentru a putea avea un trai decent. Poate că ăsta este argumentul principal.

D.C.: Ce crezi de Schengen, apropo de cozile la care trebuie să stea șoferii români când trec granițele, mai intră România? Care e problema principală din punctul tău de vedere? De ce nu ne vor?

Alexandru Bogdan Nițu: Problema reală cu accederea în Schengen nu este că nu ne vrea Austria, ei sunt doar cei desemnați să ne pună bețe în roate.

Intrarea României în Schengen ar însemna încă un impuls econòmic pt competitorii economici locali. Romania este un semi-paradis fiscal, impozite mici, salarii de mizerie, deci posibilitatea de a face bani multi cu costuri reduse și asta au observat și investitorii locali.

Pachetul Mobilitate 1 nu a fost scos de Comisia Europeană ca rezultat al grijii față de șoferii estici, ci ca rezultat al presiunii puse de transportatorii vestici care s-au văzut scoși de pe piata de firmele estice de transport.

Pentru că în România, spre exemplu, un șofer de tir primește un salariu minim pe economie sau undeva pe aproape și restul până la 3000 și ceva de euro îi primește sub forma de diurnă neimpozabilă, din povestea asta pierzând și salariatul și Statul Român.

Unde mai pui că accederea în Schengen ar facilita libera circulație a bunurilor și produselor românești scăzându-le astfel nu doar prețul ci și timpul de livrare.

Ar mai fi și faptul că astfel multe mărfuri care azi intra prin porturile vestice, ar deveni transportabile mai eficient de la Marea Neagră, cu costuri operaționale mai scăzute și din cauza distanței și din cauza ofertei mai bune de pe piața locală de transport.