Românii regăsesc tot mai des pe facturi costuri care stârnesc confuzie, iar plata apei pluviale este unul dintre cele mai discutate exemple. Deși formularea creează impresia unei taxe noi, autoritățile susțin că este vorba despre un serviciu public reglementat.
Contrar percepției populare, românii nu achită apa care cade din cer, ci costurile asociate gestionării acesteia după ce ajunge pe străzi, trotuare și proprietăți. Apa pluvială este preluată de rețeaua publică de canalizare, unde intră într-un proces tehnic complex, înainte de a fi deversată controlat.
Acest proces presupune colectarea, transportul, epurarea și pomparea apei, etape care implică infrastructură extinsă și cheltuieli constante. Din acest motiv, apa meteorică este tratată similar apelor uzate menajere, din punct de vedere al serviciului prestat.
Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) explică faptul că serviciul de canalizare include și evacuarea apelor pluviale. Tariful este stabilit în funcție de costurile totale ale activităților, raportate la cantitatea de apă procesată.
În această categorie intră și apa provenită din precipitații, ceea ce justifică aplicarea aceluiași tarif ca în cazul apelor menajere. Legislația prevede că toate persoanele fizice și juridice dintr-o localitate trebuie să suporte costurile acestui serviciu public.
Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să încheie contracte cu operatorii de apă și canalizare pentru colectarea și epurarea apelor pluviale. Aceste contracte vizează atât domeniul public, cât și cel privat al localităților.
Chiar dacă măsura a generat nemulțumiri, autoritățile susțin că plata este justificată prin necesitatea menținerii funcționale a infrastructurii urbane, mai ales în contextul ploilor abundente.
Mulți români au interpretat greșit factura, considerând că este vorba despre o taxă suplimentară, fără legătură cu un serviciu real. Reprezentanții ANRSC resping această interpretare și subliniază caracterul contractual al plății.
,,Este greşit că se spune că e o taxă. Nu e taxă, este plata unui serviciu, de evacuarea a apei din curte, de pe stradă…”, a declarat Ionel Tescaru, preşedinte ANRSC, potrivit BZI. Întreținerea a peste 2400 de kilometri de conducte și stații de epurare generează costuri semnificative, reflectate parțial în facturi.
Facturarea apei pluviale urmează o metodologie clară, aplicată în numeroase orașe europene, unde infrastructura urbană necesită întreținere permanentă. Sistemele trebuie să facă față inclusiv fenomenelor meteo extreme, care pun presiune pe rețele.
„Plata se stabilește prin înmulțirea cantității de apă deversată cu tariful în vigoare. Cantitatea de apă uzată menajeră este egală cu cea consumată, iar cea meteorică se stabilește în funcție de suprafața deținută și precipitațiile medii multianuale.”