Contraamiralul Tiberiu Frățilă, la final de carieră: "Nu am pensie de lux, ci câștig cât salariul majorat al secretarului Primăriei din Alexandria!" (VIDEO)

Discurs incredibil rostit de Tiberiu Frățilă, la ceremonia de trecere în rezervă, după o activitate în serviciul militar de 37 de ani. Acesta a spus că a ajuns să iasă la pensie mai devreme pentru că a dorit să se retragă din fața unei bătălii deja pierdute. Frățilă a insistat că pensia pe care o va primi nu este deloc de lux sau nesimțită, ci în acord cu sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul timpului. În acest sens, el a precizat că pensia lui va echivala cu salariul recent majorat al secretarului Primăriei municipiului Alexandria.

Tiberiu Frățilă s-a referit în detaliu la bătălia despre care a spus că o consideră deja pierdută: ”manipularea, batjocura şi umilirea pe toate canalele TV a militarilor români, fie ei generali, fie ofiţeri sau subofiţeri, au atins limita suportabilităţii, iar atacul injust concertat asupra noastră nu poate fi stopat pe nicio cale legală sau instituţională”. Cu atât mai revoltătoare este această reacție pentru el, cu cât acuzațiile au venit în contextul în care națiunea comemora 100 de ani de la eroicele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, unde militarii români și-au dat viața pentru independența patriei.

Discursul unui contraamiral, la final de carieră: Batjocura a atins limita suportabilităţii. Pensia mea echivalează cu salariul recent majorat al secretarului Primăriei din Alexandria

#DIRECT_ONE_xqjy7a#

Discursul integral susținut de Tiberiu Frățilă, la trecerea în rezervă:

”O să vă rog să-mi permiteţi să vă reţin atenţia câteva minute, astăzi, la această ceremonie care, pentru mine, marchează încheierea activităţii în serviciul militar activ timp de 37 ani.

Nu o să fac o trecere în revistă a carierei mele militare, ci o să mă opresc doar la câteva repere din siajul acestor ani. Am început croaziera pe valurile mai mult sau mai puţin înspumate ale instituţiei militare, în urmă cu 41 de ani, cand intram, as putea spune mai plastic, “in pantaloni scurţi”, pe porţile Liceului militar de marina din Constanţa. Îi priveam atunci, cu invidie, dar si cu respect, pe studenţii Academiei Navale, asemenea unor catarge ce se văd la orizont, in rândul cărora doream sa ma aflu după absolvirea liceului.

Anii studentiei militare au reprezentat si primele provocări, cu emoţii la examene, le ştiti cu toţii, cu practică marinarească, dar am reuşit ca, la final, să absolv academia ca şef al promoţiei 1984. O promoţie de aur în istoria Marinei Militare Române, singura promoţie care a dat 5 amirali în activitate: amiralii Mîrşu, Dumistrăcel, Căpăţână, Uce si subsemnatul. După cum vedeţi, trei dintre noi ne aflăm azi in formaţie, în ultimul port, în a cărui escală marcăm trecerea in rezervă.

Dupa absolvirea academiei, am urmat, firesc pentru un militar de carieră, să îndeplinesc atribuţiile a 16 funcţii în trei garnizoane, până la ultima, unde a fost cap-compas eşalonul strategic al Armatei României, Statul Major General, ca şef al Direcţiei personal şi mobilizare.

Aş vrea să vă fac o mărturisire astăzi, când încerc să rememorez fluxurile şi refluxurile vieţii militare. Având in minte câteva idei preconcepute, în trei locuri nu mi-am dorit să lucrez ca militar, atunci când mi-am luat anumite relevmente de marş în carieră: în garnizoana Mangalia, în Africa şi în Statul Major General. Ca o ironie a sorţii însă, dar din fericire aş putea spune acum, în toate cele trei locuri am ajuns să lucrez până la urmă, în diferite funcţii şi cu mari responsabilităţi, având cele mai mari satisfacţii profesionale: trei ani în Mangalia, un an şi şapte luni în două misiuni de menţinere a păcii în Africa şi, la final, trei ani şi jumătate în Statul Major General, unde am întâlnit oameni minunaţi si profesionişti de mare calibru. Vă mulţumesc tuturor colegilor din Statul Major General, şi un gând special se indreaptă acum către colegii din Direcţia personal şi mobilizare, pentru experienţa pe care mi-aţi împărtăşit-o şi vă încredinţez că voi purta în inimă mereu foarte buna colaborare profesională avută cu dumneavoastră.

Sigur, mulţi şi-au pus şi încă îşi pun intrebarea de ce un marinar, de ce un amiral abandonează corabia pe timp de furtună şi alege să acosteze la ţărmul unei insule adăpostite de vicisitudini, fie ea numită şi pensie militară de stat?

Pentru mine explicaţia este simplă si am spus-o de nenumărate ori în public sau în şedinţele “careului de ofiţeri” al echipei de comandă a Statului Major General: am susţinut întotdeauna că doresc să trec in rezervă atunci când voi împlini vârsta prevazută în anexa din Legea nr. 223/2015; şi mai aveam exact doi ani până atunci. Experienţa de 14 ani avută în comunicare şi relaţii publice în M.Ap.N. şi cea de doi ani la Ministerul Muncii, la Direcţia ocupare şi salarizare, mi-au arătat, din păcate, că vremea şi vremurile sunt extrem de tulburi, că manipularea, batjocura şi umilirea pe toate canalele TV a militarilor români, fie ei generali, fie ofiţeri sau subofiţeri, au atins limita suportabilităţii, iar atacul injust concertat asupra noastră nu poate fi stopat pe nicio cale legală sau instituţională. Şi toate acestea se intâmplau în zilele in care întreaga naţiune comemora 100 de ani de la eroicele lupte de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, unde militarii români şi-au adus prinosul de sânge pentru libertatea şi independenţa Patriei!

Motivele sunt, pe scurt, urmatoarele: incertitudinea, lipsa de predictibilitate a legislaţiei in domeniile salarizării si pensiilor militare, lipsa de transparenţă – coroborată cu o oarecare clandestinitate – în procedura de elaborare a ordonanţei de urgenţă privind pensiile şi, nu în ultimul rând, neîncrederea în decidenţii care ocupă vremelnic funcţii de demnitate publică.

Astfel, pus in faţa acestor provocări de calibrul unui val tsunami, am decis să mă retrag din faţa unei “bătălii” deja pierdute de către mine şi de către cei care mai aveau o lună sau un an-doi până la pensie. O pensie care nu este de lux sau nesimţită, aşa cum a fost anatemizată şi catalogată pensia militară – prin darea în public ca exemple a unor pensii ale magistraţilor militari -, ci o pensie în deplin acord cu servituţile, sacrificiile şi, mai ales, cu riscurile la care sunt expuşi militarii, cu funcţiile si responsabilităţile avute, dar şi cu incompatibilităţile şi constrângerile constituţionale pe care le presupune serviciul militar. Cu titlu de exemplu, făcând o comparaţie, pensia mea de amiral va fi mai puţin de o treime din pensia militară a unui general magistrat; de asemenea, această pensie militară echivalează cu salariul recent majorat al secretarului Primăriei municipiului Alexandria; este un exemplu pur şi simplu, fără conotaţie cu vremurile de azi.

Şi pentru că vine momentul să închei, vă doresc să fiţi curajoşi în faţa tuturor provocărilor, să înfruntaţi uniţi şi cu demnitate orice obstacole, să fiţi puternici pentru a le depăşi şi să aveţi parte de împliniri şi satisfacţii profesionale.

Am însă şi un regret acum, la final de voiaj militar: că nu mai pot retrăi toate acele momente frumoase care mi-au adus satisfacţii profesionale de-a lungul carierei militare!

Şi îmi permit şi un citat care poate fi un motto atât pentru mine, cât şi pentru dumneavoastră: “Bucură-te de fiecare zi aşa cum vine ea, de oameni aşa cum sunt ei! Trecutul m-a invăţat să apreciez prezentul, şi nu vreau sa îl stric îngrijorându-mă exagerat de viitor. Viaţa poate fi trăită oriunde. Decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.” (by CTIS)

Vă multumesc pentru atenţie şi vă doresc multă sănătate şi mult succes! Bun cart inainte! Am onoarea sa va salut!"