Descoperire arheologică majoră în Gibraltar. Sute de ani de trafic naval, documentați prin epave

Comparată adesea cu Strâmtoarea Ormuz prin rolul său strategic, Strâmtoarea Gibraltar rămâne unul dintre cele mai aglomerate culoare maritime ale lumii. Cercetări recente scot la iveală o adevărată arhivă subacvatică, care reflectă secole de comerț, conflicte și naufragii.

Peste 120 de epave descoperite într-o zonă-cheie

Noile cercetări realizate în Golful Algeciras, la est de strâmtoare, au identificat 151 de situri arheologice subacvatice, dintre care 124 sunt epave. Zona, cunoscută și ca Golful Gibraltar, a fost de-a lungul timpului un punct esențial pentru rutele comerciale dintre Mediterană și Atlantic, scrie Click.

Epavele aparțin unor perioade istorice variate, de la civilizația punică și epoca romană, până la Evul Mediu și epoca modernă, confirmând intensitatea traficului naval și riscurile asociate acestuia.

Descoperiri din Antichitate până în secolul XX

Potrivit cercetătorului Felipe Cerezo Andreo, de la Universitatea din Cádiz, cea mai veche epavă datează din secolul al V-lea î.Hr. și transporta sos de pește produs în Cádiz, semn al activităților comerciale intense din Antichitate.

Printre cele mai relevante descoperiri moderne se numără epave asociate cu Războaiele napoleoniene, dar și rămășițe din perioada Al Doilea Război Mondial, inclusiv un submarin italian de tip „Maiale”, utilizat în operațiuni speciale.

Un punct strategic vulnerabil

Strâmtoarea Gibraltar este descrisă de cercetători drept un „pasaj obligatoriu” pentru navele care tranzitează între Mediterană și Oceanul Atlantic. Multe dintre acestea erau nevoite să ancoreze în Golful Algeciras pentru a aștepta condiții meteo favorabile, ceea ce creștea riscul incidentelor.

Interesant este că, înainte de 2019, erau cunoscute doar patru situri arheologice subacvatice în zonă, ceea ce arată amploarea noilor descoperiri.

Tehnologie modernă și efectele schimbărilor climatice

Arheologii au utilizat tehnologii avansate, precum ecosondorul multibeam și magnetometrul, pentru a cartografia fundul mării și a identifica obiecte îngropate în sedimente.

În același timp, schimbările climatice au contribuit indirect la descoperirea epavelor, prin modificarea curenților și a mișcării sedimentelor.

Descoperirile confirmă nu doar importanța strategică a Strâmtoarea Gibraltar, ci și fragilitatea unei rute maritime esențiale pentru comerțul global de-a lungul istoriei.