Fenomenul Piața Universității după 25 de ani: La începutul postcomunismului, to­tul părea posibil

Fenomenul Piața Universității după 25 de ani: La începutul postcomunismului, to­tul părea posibil

La 25 de ani de la căderea comunismului și trecerea națiunii române în era postdecembristă, jurnalistul Alexandru Gussi vorbește despre locul în care s-au petrecut ultimele scene din viața sobră a comunismului – Piața Universității.

Gussi scrie în Revista 22 că fenomenul Piața Universității este unic pentru că e rezultatul unui context istoric unic: căderea unui regim comunist, dublată de relegitimarea vechii elite tocmai plecând de la natura revoluționară a schimbării.

Atunci, la începutul postcomunismului, to­tul părea posibil. Numai așa a fost po­sibilă și manifestația maraton din aprilie-iunie 1990. De fapt, a devenit mai mult de­cât o manifestație, fie ea și foarte lungă. Formula „fe­nomenul Piața Uni­ver­si­tății“, care s-a impus din 1990, surprinde mult mai bi­ne natura unei realități istorice al cărui epicentru a fost Piața, dar care cu­prin­dea atât o dimensiune so­cială națională, prin ma­ni­festații similare în multe al­te orașe, cât și ecoul na­țio­nal și chiar internațional”, scrie jurnalistul.

Jurnalistul mai adaugă că Piața Universității a servit drept contraexemplu pen­tru programul prezidențial care viza „li­niștea“.

Iar cea mai bună propagandă în favoarea liniștii a fost aceea de a stârni ura împotriva celor care îndrăznesc să nu fie de acord cu puterea. Aparent, se poate spune că Piața a dat majorității românilor un test și că aceștia l-au preferat pe gor­ba­ciovistul Iliescu”, mai scrie Gussi.

O do­ve­dește și nervozitatea puterii în fața con­tinuării protestului. FSN a putut instru­mentaliza cu succes „dezordinea“ din Pia­ță, dar efectul delegitimator al manifes­ta­țiilor pentru o putere ce se dorea ema­na­ția Revoluției era important”, mai adaugă Gussi.