Un sondaj realizat de Ziarul Financiar evidențiază o schimbare majoră în atitudinea tinerilor față de muncă și pensionare.
Doar 25% dintre cei din Generația Z consideră firesc să lucreze până la 60–65 de ani. Aproape jumătate își propun să se retragă între 50 și 60 de ani, iar 14% își doresc chiar să renunțe la activitate înainte de 50. În același timp, doar 11% se imaginează lucrând și după 65 de ani.
Generația Z s-a format într-un context istoric complicat. Intrarea lor pe piața muncii a coincis cu pandemia, munca remote, crize economice și tensiuni geopolitice. Mulți au simțit pe propria piele presiunea „always on”, epuizarea și lipsa separării dintre viața personală și cea profesională. În timp ce părinții lor acceptau ideea unei cariere de 30–40 de ani pentru siguranța unei pensii, tinerii se întreabă dacă un astfel de sistem va mai funcționa peste câteva decenii.
Pentru ei, succesul nu mai înseamnă doar stabilitate și vechime, ci timp liber, experiențe autentice și sănătate mentală. Aleg să pună mai mult preț pe calitatea vieții acum, nu pe promisiuni îndepărtate.
Creșterea prețurilor la chirii, alimente și utilități face ca filosofia „muncește acum, trăiește mai târziu” să pară tot mai nerealistă. Dacă pentru generațiile trecute sacrificiul era justificat de o pensie relativ sigură, tinerii de astăzi nu au aceeași încredere. Ei preferă să găsească modalități prin care să se bucure de viață mai devreme, chiar dacă asta presupune schimbarea regulilor tradiționale ale pieței muncii.
În Europa, trendul general este de creștere a vârstei de pensionare. Germania și Italia discută pragul de 67 de ani, iar în Franța decizia de a ridica vârsta de la 62 la 64 a scos sute de mii de oameni în stradă. În același timp, în state precum Indonezia și Turcia pensionarea se face încă la 57–60 de ani, dar aceste modele nu sunt ușor de replicat în Uniunea Europeană.
Pentru România, unde deja se discută despre creșterea treptată a vârstei de pensionare, dorința Generației Z de a ieși mai devreme din câmpul muncii reprezintă un risc dublu: mai puține contribuții și mai mulți ani de pensie de plătit. Având în vedere că sistemul public funcționează pe baza contribuțiilor generațiilor active, o astfel de tendință poate destabiliza grav echilibrul financiar.
Companiile se văd obligate să-și regândească strategiile de retenție a tinerilor angajați. Beneficiile clasice nu mai sunt suficiente. Generația Z își dorește flexibilitate, programe mai scurte, oportunitatea de a lua pauze sabatice și sprijin pentru sănătatea emoțională. Angajatorii care nu se adaptează riscă să piardă talentele tinere către freelancing, start-up-uri sau chiar către o retragere prematură din piața muncii.
Noua generație transmite clar un mesaj: viața nu trebuie amânată până la pensie. Identitatea lor nu se mai definește printr-o singură meserie, ci prin cine sunt și ce experiențe trăiesc. Investesc în hobby-uri, educație continuă, sănătate mentală și relații, considerând că acestea aduc mai multă valoare decât un CV plin de ani de muncă la același birou.